PORȚILE ALBASTRE ALE ORAȘULUI (1974) – film război online

Regie: Mircea Mureșan
Scenariu: Marin Preda
Distribuție: Romeo Pop, Costel Constantin, Dan Nuțu, Ion Caramitru, Dumitru Furdui, Amza Pellea, Aurel Ciobanu, Dumitru Rucăreanu, Nicolae Dinică, Dan Damian, Eugen Popiță, Viorel Comănici, Petre Gheorghiu Goe, Matei Alexandru, Jean Lorin Florescu, Florin Scărlătescu, Ștefan Niculescu Cadet, Nucu Păunescu, Emil Reisenauer, Emilia Dobrin
Producător: Marin Theodorescu
Imagine: Gheorghe Viorel Todan
Montaj: Maria Neagu
Sunet: Nicolae Ciolcă
Muzică: Doru Stănculescu
An: 1974
Categorie: Lungmetraj
Gen: Dramă, Război
Durată: 95 minute

129,526 – Spectatori Cinepub

SINOPSIS

Proaspăt ieșit dintr-un spital militar unde fusese îngrijit ca urmare a rănii provocate de un subordonat, sublocotenentul Roșu (Romeo Pop), un om aspru dar corect, revine la comanda bateriei de artilerie antiaeriană pe care o conducea. În zilele următoare întoarcerii armelor împotriva hitleriștilor, unitatea va lupta eroic distrugând avioanele de luptă germane ce decolau de pe aeroportul Otopeni. Răsturnarea de situație îi face pe subordonați să-și schimbe concepția asupra lui Roșu.

PREMII:

• 1974 – ACIN – Premiul pentru scenariu (Marin Preda)
• 1974 – ACIN – Mențiune specială pentru interpretare masculină (Ion Caramitru)

APRECIERI CRITICE:

„E o adevarată surpriză că descoperim acum, în acest film eroic, seninătatea cerului de vară, liniștea câmpiei, cu flori suave de august și tunari care, mânuindu-și teribilul instrument, par să ducă în continuare o viață pașnică aproape imperturbabilă.” – Valerian Sava, revista Cinema nr. 4, aprilie 1974

„Ca în toate povestirile concepute de Marin Preda, simplitatea aparentă, de suprafață, rezultă dintr-o complicată țesătură intimă de sugestii și probleme ― numeroase, expuse mai mult radial decât într-o succesiune epică. Unda de atenție a filmului se mișcă precum raza pe un ecran de radar, descoperindu-ne pe rând acțiuni independente unele de altele: un tunar persecutat care își împușcă superiorul; un fost contabil care pleacă în permisie ca să-și încerce norocul la cărți și să-și descopere nevasta în brațele altuia; un sergent povestind cu haz isprăvi care puteau să-l coste viața ș.a.m.d. La fiecare revenire, această mișcare radială redescoperă aceleași personaje în alt punct al aventurilor lor.” – Valerian Sava, revista Cinema nr. 4, aprilie 1974

„Omogen sub haina militară, peisajul uman al filmului este, în realitatea lui psihologică, foarte divers. Unii ostași vin din lumea «moromeților», alții din cea a «risipitorilor». lar filmul, fără a fi lipsit de acțiune, ba chiar mizând uneori cu succes pe suspens și tensiune, în scene de război sau de dragoste, aparține de fapt unei specii, puțin practicate, pe care am numi-o filmul de conversație. Ostașii, diferențiați în orășeni și săteni, intelectuali și plugari, întrețin un continuu dialog cu subtext polemic, comentând din dublu unghi aventurile camarazilor, mersul războiului, absența unei țigări, mișcările inamicului sau ticurile vieții cotidiene, cel mai des într-un spirit de toleranță reciprocă.” – Valerian Sava, revista Cinema nr. 4, aprilie 1974

„Filmul poartă amprenta auctorială a lui Marin Preda. Studiind în paralel scenariul artistic și decupajul regizor, se poate observa cum Mircea Mureșan nu s-a abătut deloc de la litera textului scriitorului teleormănean. Chiar și replicile livrești, nenaturale sesizate în scenariu apar în film.” – Bogdan Jitea, cinepub.ro

 „(…)Un alt moment de inadecvare din textul scenaristic ce transpare pe peliculă este cel al secvenței de luptă cu trupele germane. În mijlocul bătăliei, protagoniștii își găsesc timp și resurse să se angajeze în discuții existențiale și în reflecții filosofice. Rizibilă e și scena care se dorește un climax al întregii scene de război, cu Șerbănescu purtând costum și ghetre, care intră în luptă înarmat cu o geantă plină cu grenade, atacându-i de unul singur pe nemți.” – Bogdan Jitea, cinepub.ro

„Bateria de artilerie apare în film aproape ca o bandă de misfits. Pe lângă îndărătnicul soldat Alecu Păun care este la un pas să-și asasineze comandantul se mai găsesc tunarul Nicolae Șerbănescu, contabil în viața civilă și un tip boem și dependent de poker, precum și aparent bonomul sergent Dumitru Ionescu (Dumitru Furdui), detașat de la Ploiești după o afacere sordidă care implică un soldat neamț mătrășit de către români.” – Bogdan Jitea, cinepub.ro

TRIVIA:

• Filmul a fost realizat în cinstea „celei de-a 30-a aniversări a eliberării” de la 23 august 1944, după un scenariu original scris de Marin Preda.
• Până să se ajungă însă la denumirea finală, au mai fost vehiculate şi alte titluri de lucru pentru peliculă: „Albastra zare a morții”, „La o margine de cer“, „Bateria albastră“ şi „O oră de august“.
• Primul tur de manivelă s-a dat la 13 august, iar filmările, desfăşurate la Bucureşti, Sinaia, Buftea şi Capul Midia s-au încheiat la 23 octombrie.
• Aprobat iniţial la 9 iulie 1973, filmul a intrat efectiv în producţie la 1 august, abia după ce decupajul a fost modificat la cererea Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste, cerându-se, printre altele, „sublinierea unor sentimente antifasciste la comandantul bateriei”.
• Despre cenzura comunistă, Mircea Mureșan declara, într-un interviu pentru ziarul Adevărul: „După ce Marin Preda ceruse să nu schimb un cuvânt din scenariu, Cornel (Corneliu Leu, directorul Casei de Filme nr. 4) a conceput şi a filmat, în absenţa mea, o scurtă secvenţă, de minunea politicii: «24 august…La generalul comandant al trupelor de apărare antiaeriană, se prezintă un tip cu ochelari groşi de miop: «Vin din partea Partidului Comunist Român, să stabilim planul de apărare a Capitalei împotriva aviaţiei germane» Şi întinde o hartă pe masa generalului» Asta în timp ce, în film, bateria de la Otopeni ataca deja în disperare avioanele Stukas la decolare…Oricum, filmul a mai fost amputat şi după ce Dan Nuţu şi Dem Furdui au «şters-o» din ţară. M-au chemat să refac montajul, ca să fie şterşi Nuţu şi cu Furdui. Am explicat în scris că nu se poate, că nu poţi elimina pur şi simplu două personaje principale din film. Un anume Bucheru, director, a răspuns în scris că nu admite ca «doi trădători de ţară» să fie arătaţi publicului de ziua naţională. Am insistat să nu fie difuzat filmul, dar acesta s-a dat totuşi. Din fericire, au amputat doar o copie standard, nu şi negativul, aşa că astăzi filmul este din nou întreg”.
• După încheierea procesului de post-producţie, regizorul Mircea Mureşan a plecat, pe 16 decembrie, în Statele Unite ale Americii, cu o bursă. În lipsa sa, filmul a suferit mai multe modificări. Documentele din dosarele de producţie aflate la Arhiva Naţională de Filme relevă faptul că, la 28 ianuarie 1974, „în urma vizionărilor filmului şi a discuţiilor cu Marin Preda, urmează ca în negativul filmului şi în copiile de lucru să mai fie făcute patru modificări de dialog“.
• După ce a colaborat cu Paul Călinescu ca scenarist pentru filmul „Desfășurarea” (1954), Marin Preda a luat o pauză considerabilă de la activitatea de scenarist, din pricina ușor eșecuri personale. „Am încercat să scriu câteva scenarii care nu mi-au reușit. Nu ieșeau bine. N-au plăcut cinematografiei și până la urmă nu mi-au mai plăcut nici mie, deși inițial susținusem că pot fl realizate. Abia la acest film mi-am dat seama că pentru a face un scenariu care să poată fi realizat, nu trebuie să-I încarci, trebuie să vii cu o istorie cât se poate de succintă și simplă, pe care regizorul s-o poată amplifica, dându-i viață pe ecran, fiindcă el are timpul și spațiul necesar să o facă.” (M.P.)
• Actorul Romeo Pop, tânărul care îl interpretează pe sublocotenentul Roșu, se afla, în acest proiect, la rolul său de debut.
• Filmul a fost vizionat de 2.517.177 spectatori în cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31 decembrie 2014 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei.
• Pe cinepub.ro puteți viziona și alte filme ale regizorului Mircea Mureșan: „Răscoala” (1965) „Ion, blestemul pământului” (1980), „Ion, blestemul iubirii” (1980), „Horea” (1984).

REPLICI:

• „N-am râs, domnu sublocotenent. (…) Dar pot să vă spun de ce nu plâng.” – Turnarul Păun (Dan Nuțu)
• „Dumneavoastră n-aveți de unde să știți dacă printre noi se află și unu bun. Îi bateți pe toți.” – Tunarul Păun (Dan Nuțu)
• „Armata e una și indivizibilă. Și Disciplina nu e o invenție a noastră, a ofițerilor. Cum să tolerezi ca ostașul să-ți doarmă în post?” – Sublocotenentul Roșu (Romeo Pop)
• „Nu-mi convine, pentru reputația mea, să se afle că sunt atât de urât de ostașii mei încât au tras în mine ca să mă ucidă.” – Sublocotenentul Roșu (Romeo Pop)
• „Or fi venit iar americanii. E 11, ora lor.” – Soldat țăran
• „Nu mai am bani. Am un loc de casă în Colentina.” – Tunarul Șerbănescu (Ion Caramitru)
• „Eu n-aș sta în București nici legat. (…) Cică ei nu se duc în șanțuri sau în ierburi când se duc pentru nevoi. Ei tot acolo, în casă, alături, într-o odăiță.” – Soldat țăran
• „Eu trebuie să plec spre alte țări visate și trenul meu nu vine decât o singură dată. Dacă l-am pierdut, adio!” -Tunarul Șerbănescu (Ion Caramitru)
• „Se apropie de mine o babă și-mi spuse fără ocol: Ioane maică, nu i-a făcut nimeni nimic Ilenei tale. Așa a fost ea întotdeauna, urâtă și cu nasul mâncat. Dar tu n-ai văzut-o. Și de-abia după ce a murit și te-a dezlegat de farmece, ți-ai dat și tu seama cine e.” – serg. Ioan Ana (Costel Constantin)
• „Am doi copii acasă. Dacă vrea Dumnezeu, o să rămână fără tată.” – serg. Ioan Ana (Costel Constantin)
• „Nu fumez, mă, d-astea, că mă hârjâie pe gât. Parcă intră fumu-n piept cu piele cu tot.” – serg. Ioan Ana (Costel Constantin)
• „Pot să trag și în costum!” – Tunarul Șerbănescu (Ion Caramitru)
• „Țin-te bine. Suntem în război.” – Sublocotenentul Roșu (Romeo Pop)

ARTICOLE:

• „Din culisele cinematografiei“. „Porţile albastre ale oraşului“ sau cum şi-au bătut joc cenzorii de scenariul lui Marin Preda – adevarul.ro
• „Porțile albastre ale orașului” – Cronică de film (de Valerian Sava) – aarc.ro
• Marin Preda: un entuziasm al realului (de Valerian Sava) – aarc.ro
• Ai, hai! Cum a deschis Doru Stănculescu Porțile albastre ale orașului și Cenaclul Flacăra. O poveste de suflet – evz.ro

Proiect cu opere din patrimoniul cinematografic național, finanțat de Centrul Național al Cinematografiei.
Mulțumiri speciale se cuvin Uniunii Cineaștilor din România și Arhivei Naționale de Film.