Printre fotogramele lui „Alerta” (1967, r. Mircea Săucan) plutește presiunea acumulată — ca o reacție chimică — a iubirii pe muchia morții, un fel de Romeo și Julieta în Combinatul Siderurgic. Patru fragmente se înlănțuiesc într-un film de protecția muncii. Toate au loc în aceeași uzină. O tânără lucrătoare se urcă pe scara furnalului pentru a face probe. Poartă fustă, nu se asigură corespunzător, cade. Fiecare parte a filmului se concentrează asupra unui aspect sau consecință a accidentului: urcarea, căderea, primul ajutor, operația, revenirea, iubirea.

Mircea Săucan preia formatul utilitar și îl experimentalizează formal. Alături de directorul de imagine Nicolae Mărgineanu (încă student al I.A.T.C la momentul filmării) înlănțuie, de pildă, cadre care surprind aceeași acțiune, din unghiuri vag diferite; sau accelerează și face simțită prezența mișcării de transfocator, ori pune camera în rotație și induce vertij în planul îndepărtat al peisajului industrial, în timp ce, pe primul plan, menține îndrăgostiții prinși în atingeri.

Săucan și Mărgineanu folosesc imaginea ca instrument abstract, complicând și contestând, sau dimpotrivă, enunțând apăsat convențiile reprezentării vizuale subiective. Optează pentru puncte de stație atipice și alterații de perspectivă, care transformă cadrele în compoziții semi-abstracte, structural-dinamice. Din acest punct de vedere, filmul pare perla pierdută a unui Bauhaus târziu, în stilul lui Moholy-Nagy. Experimentele scontate nu sunt simple decorațiuni evazioniste. Formatul și scopul de întrebuințare al filmului nu e stârpit condescendent de talpa artei pentru artă, oricât ar vrea unii să creadă. Filmul chestionează standardizarea formală, totodată implicându-se pe deplin în utilitatea filmului utilitar.

În ciuda formalismului cvasi obscur și a degajării cu care Săucan survolează formatul utilitar, „Alerta” e lizibil și își îndeplinește scopul. Ar putea încreți numai acele frunți muncitorești care suferă cronic de rigiditate; pe cele mai deschise le va lumina cu un suflu deopotrivă poetic și militant.

„Alerta” ar fi meritat un soundtrack refăcut de nu foarte celebrul, dar extrem de specialul Rodion, compozitor și muzician care scotea frecvențe de krautrock, visător, poetic, înainte să fie existat pe la noi multe. Despre Rodion vedeți mai multe în „Imagini din vis”, documentarul lui Sorin Luca din 2016, realizat la doar câțiva ani înainte de moartea muzicianului. Vă invităm și să (re)vedeți „Meandre” (1966) și „100 lei” (1973), probabil cele mai semnificative filme ale neîndreptățitului idealist-visător, Mircea Săucan.

(Emil Vasilache, cinepub.ro)