
Synopsis
Cuvânt înainte: De la autorul celebrului „Angela merge mai departe”, filmul „Acordați circumstanțe atenuante?” are calitatea foarte interesantă de a nu fi circulat pe internet (…), deci îl putem considera un soi de comoară ascunsă. – Bogdan Movileanu (cinepub.ro)
Regie: Lucian Bratu
Scenariu: Simon Gall, Radu Gurău
Distribuție: Gheorghe Dănilă, Marioara Sterian, Dorina Lazăr, Corneliu Revent, Constantin Gabor, Diana Gheorghian, Ion Fiscuteanu, Nicolae Toma, Ion Simine, Valentin Uritescu, Rudy Rosenfeld, Eugen Popescu
Producător: Eugen Maier (Casa de filme trei)
Imagine: Liviu Pojoni
Montaj: Erika Aurian
Sunet: Silviu Camil
Muzică: Marius Țeicu
An: 1984
Categorie: Lungmetraj
Gen: Dramă, Mister
Durată: 83 minute
SINOPSIS
O anchetă este demarată în urma unui accident dintr-o uzină chimică. În cursul anchetei, Andrei (Gheorghe Dănilă), un tânăr inginer de la uzină, își va dovedi calitățile morale.
APRECIERI CRITICE:
„De la «Un film cu o fată fermecătoare» încoace, filmografia lui Lucian Bratu s-a clădit încet, dar sigur, pe temelia unui interes viu, pătimaș aproape, pentru temele vieții de fiecare zi. (…) O dragoste nemărginită față de adevărul vieții l-a împins mereu către poveștile simple, omenești, către biografiile comune, în care el știe întotdeauna să descopere sâmburele de extraordinar, de noblețe de măreție.” – Eva Sîrbu, „Cinema” nr. 12, decembrie 1984, aarc.ro
„Decis să facă dintr-o temă industriala o tema umană, Bratu nu se sfiește să-și declare, din primele imagini, decizia: filmul începe într-un șuvoi de oameni care ies pe poarta uzinei. Odată semnătura pusă apăsat, regizorul își continuă liniștit investigația umană: Arnăutu, victima, se plânge că are o mască prea mică, pentru fața lui chinuită de un abces. Colegul de schimb, Trandafir, este și el chinuit de o criză de ulcer. Oamenii nu se lasă copleșiți de suferințele lor, oamenii știu că trebuie «să se înscrie» și se înscriu. Vii, morți, se înscriu.” – Eva Sîrbu, „Cinema” nr. 12, decembrie 1984, aarc.ro
„Ca și cum toată echipa ar fi înțeles efortul regizorului de a scoate apă din piatră seacă, «sectoarele» filmului funcționează impecabil. De la imaginea alb-negru a lui Liviu Pojoni, caldă, vibrantă, umanizantă, la costumele Cristinei Păunescu, decorurile Margăi Moldovanși muzica în notă semnată de Marius Țeicu, toată echipa «pune umărul» la clintirea filmului înspre o soartă mai bună decât aceea de «tema industrială unde responsabilitatea față de muncă» etc. Spre o soartă mai bună, adică mai omenească.” – Eva Sîrbu, „Cinema” nr. 12, decembrie 1984, aarc.ro
„Regia în mod clar caută să arate o profunzime mai mare decât există în scenariu. Practic, niște momente de tăcere, niște priviri și un fundal de muzică de jazz ajung să spună mai mult decât majoritatea replicilor proletare și cresc substanțial profunzimea filmului, conducându-ne către o dramă socială care pare a funcționa separat de lumea potențial anostă și concretă a fabricii și a tribunalului.” – Bogdan Movileanu, cinepub.ro
„Deși scenariul filmului e problematic, regia lui Lucian Bratu și imaginea lui Liviu Pojoni salvează filmul. Da, e vorba de uzine și muncitori, dar de fapt doar începutul și flashback-urile au legătură cu acest univers, uneori având chiar o dimensiune aparentă de peisaj SF (Oare la ce folosește exact sfera gigantă? Or fi pământene toate acele gaze toxice?). Apoi avem acces în interioare de case, unele dintre ele deloc socialiste (de unde putem intui că judecătorii sau inginerii o duc ceva mai bine decât oamenii de rând) și apare un oraș cât se poate de interesant filmat.” – Bogdan Movileanu, cinepub.ro
„Judecând după muzica din film (cum ziceam, într-o zonă de jazz), semnată de Marius Țeicu, am zice că e un univers pe cât de muncitoresc, pe atât de deschis la sunetele vestului, pentru că jazz-ul e și diegetic, și non-diegetic, și ridică vibrația unor momente care puteau părea prea grave sau încărcate de drama evenimentului din uzină.” – Bogdan Movileanu, cinepub.ro
TRIVIA:
- Filmul a luat cea mai mare notă la concursul de proiecte al Casei de Filme Trei. („Cinema” nr. 12, decembrie 1984, aarc.ro)
- Regizorul Lucian Bratu s-a născut la 14 iulie 1924, în București, într-o familie de evrei. A absolvit Institutul de Arte Frumoase din București în 1948 și Institutul Unional de Artă Cinematografică de la Moscova, Rusia, in 1955.
- Debutul ca regizor a avut loc în 1959, cu pelicula „Secretul cifrului”, adaptare a romanului de spionaj „La miezul nopții va cădea o stea” de Theodor Constantin. Au urmat „Sărutul” (1965), „Un film cu o fată fermecătoare” (1966), „Drum în penumbră” (1972), „Orașul văzut de sus” (1975), „Mireasa din tren” (1979), „Angela merge mai departe” (1981), „Acordați circumstanțe atenuante”? (1984), „Orele unsprezece” (1985).
- Lucian Bratu a regizat și zeci de filme documentare precum „În iureș de joc” (1958), „Creierul uzinei” (1970), „Ritmuri” (1976).
- De-a lungul carierei, regizorul a primit numeroase premii și distincții, precum: Premiul de Stat și Marele Premiu al Festivalului Național de Film de la Mamaia în 1964, Marele Premiu al Festivalului de Film de la Costinesti (1978), Premiul pentru film utilitar de scurt metraj de la Szolnok (Ungaria), Premiul Special al Juriului si medalia Crucea Sudului la Festivalul Internațional de Film de la Buenos Aires, Argentina, Statueta de Argint la Cork, Irlanda, in 1964.
- După 1970 a început să se ocupe de îndrumarea cine-amatorilor. Din 1990 a predat regia la Academia de Teatru și Film din București (ATF).
- În 1978 s-a stabilit pentru o perioadă în Statele Unite și a colaborat cu scenaristul Petru Popescu la scrierea scenariului filmului „The Last Wave” (1978), în regia lui Peter Weir, la realizarea și scrierea scenariului pentru filmul „Death of An Angel” (1987). În țară colaborase cu Petru Popescu la realizarea filmului „Drum în penumbră” (1972).
- Regizorul a fost primul traducător în română al „De veghe în lanul de secară” de J.D. Salinger
- Lucian Bratu a fost căsătorit și a avut 2 fiice. A murit in 1998, in București. După moartea sa, a fost publicată lucrarea autobiografică numită „Cu mine în rolul principal”.
REPLICI:
• „Cum pot să părăsesc locul de muncă? Dacă vine un control?” – Trandafir (Rudy Rosenfeld)
• „I-am spus să nu intre înauntru fără mască.” – Trandafir (Rudy Rosenfeld)
• „Tovarășul inginer a semnat fără să verifice.” – Judecătorul Atanasiu (Cornel Revent)
• „Noi ne-am făcut datoria.” – Andrei (Gheorghe Dănilă)
• „Recunoaște martorul că a încercat să inducă în eroare intanța făcând afirmații inexacte?” Procurorul Nicolau (Dorina Lazăr)
• „O singură dată am făcut greșeala să renunț la niște principii la care nu ai voie ă renunți.” – Andrei (Gheorghe Dănilă)
• „Nu mă sancționa, tovarășul inginer!” – Paraschiv (Valentin Uritescu)
• „Cu minciuna nu se poate trăi printre oameni.” – Ciosu (Ion Siminie)
• „Ce te vaiți ca o babă?” – Oancea (Tudorel Filimon)
• „A doua eroare urma să urmeze.” – Andrei (Gheorghe Dănilă)
• „Degeaba libertate, degeaba fericire, degeaba orice dacă acea clipă m-ar fi urmărit toată viața.” – Andrei (Gheorghe Dănilă)
• „Nu solicit circumstanțe atenuante.” – Andrei (Gheorghe Dănilă)
ARTICOLE:
- • Acordați circumstanțe atenuante? (1984) – aarc.ro
• Cronică: „Acordați circumstanțe atenuante?”, de Eva Sîrbu – aarc.ro
• Lucian Bratu, regizor român de cinema, de etnie evreiască – jurnalfm.ro
• Alți regizori și alte filme din deceniul 8 (Lucian Bratu) – istoriafilmuluiromanesc.ro







