Synopsis
Putem să vedem în domnia și cruzimea lui Alexandru Lăpușneanu o schiță a lui Nicolae Ceaușescu? Suntem tentați să mergem pe această pantă de interpretare când Lăpușneanu îi poruncește lui Moțoc: „să nu intre nicio pasăre în Moldova”, apoi adaugă, după un moment de tăcere, „și nici să nu iasă”.
Filmul este, mai degrabă, o cronică a unei lungi tradiții în arhitectura puterii în România, a ierarhiei de baroni locali care ajunge să fie stăpânită prin forță de dictatură; iar dictatorul, la rândul său, să fie, într-un final, ucis de boierii ce vor pune pe tron o altă victimă a propriului orgoliu.
Regie: Malvina Urşianu
Scenariu: Malvina Urșianu, ecranizare după nuvela lui Costache Negruzzi, „Alexandru Lăpușneanul”
Distribuție: George Motoi, Silvia Popovici, Cornel Coman, Valeiu Paraschiv, Eugenia Bosânceanu, Melania Ursu, Ion Niciu, Eusebiu Ștefănescu, Mihail Vasile Boghiță, Gheorghe Buznea, Dumitru Crăciun, Ion Crăciun, Mircea Cruceanu, Nicolae Dide, Valeria Gagealov, Silvia Ghelan, Cornel Ispas
Producător: Casa de filme 3 (Eugen Mandric, Dumitru Solomon)
Imagine: Gheorghe Fischer, Alexandru Întorsureanu
Montaj: Margareta Anescu
Sunet: Anașuvan Salamanian
Muzică: Anatol Vieru
An: 1980
Categorie: Lungmetraj
Gen: Film istoric, dramă
Durată: 141 minute
125,359 – Spectatori Cinepub
SINOPSIS
Țara Moldovei, 1564. Alexandru Lăpușneanu, ultimul descendent al dinastiei Mușatinilor, care mai domnise în țară cu câțiva ani în urmă, se întoarce din exilul impus de trădarea boierilor săi. Hotărât să formeze o Moldovă unită, cu puterea concentrată în mâinile sale pentru a pune capăt o dată pentru totdeauna divergențelor dintre boieri, prințul va trebui să înfrunte opoziția aristocraților atrași de furturi de trădări.
PREMII:
- 1980 – ACIN – Marele Premiu
- 1980 – Festivalul Internațional de film de la Chicago – nominalizare „Cel mai bun film”
APRECIERI CRITICE:
„Regizoarea nu a lucrat decât pe scenarii proprii; ea practică un stil de regie autoritar, în care actorul este remodelat după chipul şi asemănarea personajului, iar litera replicii este inamovibilă şi sacrosanctă. Această manieră de lucru – mână forte – a atras după sine necesitatea creării unui corpus de interpreţi fideli, cu care Malvina Urşianu va lucra mereu, din nou şi din nou: George Motoi, Silvia Popovici, Gina Patrichi.” – Vladimir Crețulescu (revista Film Menu, septembrie 2010)
„Ecranizarea după nuvela lui Costache Negruzzi ia o poziţie polemică în raport cu opera literară: personajul lui Lăpuşneanu (interpretat magistral de către George Motoi) nu este în întregime şi de la bun început negativ – el începe prin a fi bine intenţionat, dar circumstanţele, şi un anume fel de raportare la lume, îl împing către nebunie şi către fapte tot mai reprobabile. Personajul lui Moţoc, pe de altă parte, nu este nici el licheaua plată şi unilaterală pe care ne-o înfăţişează Negruzzi. Moţoc este un politician abil, un gânditor, nu lipsit de ambiţii, fireşte, dar înzestrat şi cu propriul cod etic, propriile convingeri morale.” – Vladimir Crețulescu (revista Film Menu, septembrie 2010)
„Filmul Malvinei Urşianu străluceşte şi la capitolele scenografie şi imagine. Interioarele cetăţii de scaun a Sucevei sunt conturate minimalist – fără exces de podoabe, doar strictul necesar. Zidăria goală a arcadelor şi a pereţilor, amplificată de iluminarea stranie, roşietică sau gălbuie, creează o atmosferă apăsătoare, tensionată, aflată în perfectă concordanţă cu tema filmului. Spaţii goale, cu puţină mobilă, semiobscure, ostile… există aici o afinitate cu sălile imense şi reci ale palatului unui Charles Foster Kane.” – Vladimir Crețulescu (revista Film Menu, septembrie 2010)
„Spre deosebire de multe dintre filmele de ieri, văzute azi, «Întoarcerea lui Vodă Lăpuşneanu», singurul «de epocă» din creaţia Malvinei Urşianu, nu a avut nevoie de distanţarea în timp pentru a fi perceput ca fiind diferit în peisajul atât de zornăitor a ceea ce s-a numit, cu emfază, «epopeea cinematografică naţională». Încă de la început, vornicul Moţoc, personaj departe de a descinde din modelul intrat în banalitatea foclorului propus de Negruzzi (şi fizic, în interpretarea lui Valeriu Paraschiv are o cu totul altă înfăţişare, straniu, frumos, un damnat sortit să rămână în umbra celor mari), Moţoc, spuneam, porunceşte ca întoarcerea la cea de a doua domnie a lui Lăpuşneanu să nu fie întâmpinată cu mare gesticulaţie sărbătorească: «Să tacă odată clopotele! Să înceteze şi trâmbiţele!»” – Magda Mihăilescu
TRIVIA:
- „Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu” este singurul film istoric al regizoarei.
- Nu a fost văzută foarte bine intenția ei de a realiza acest film: „Unii s-au speriat aflând că m-am apucat de un film istoric. Cum? O femeie…? Dar o scenă de bătălie se construieşte la fel ca una de bal, nu trebuie să fii general de armată, tot mise-en-scène este, regulile sunt aceleaşi” (Malvina Urșianu)
- În 1986, la difuzarea pe ecran, filmul a fost brusc întrerupt la replica lui Lăpușneanu „Țara nu mă vrea? Dar cine a întrebat-o, vreodată, pe țară, ce vrea?”.
- Cascadorul Adrian Ştefănescu îşi aminteşte motivul amuzant pentru care a fost nevoie de reprogramarea filmării respective: „Era vorba despre scena ospăţului la care Lăpuşneanu Vodă i-a invitat pe boieri, pentru ca mai apoi să-i «mierlească». Ţin minte că eram lihniţi de foame în ziua respectivă, iar pe masă apăruseră nişte porcuşori de lapte de-ţi ploua în gură când îi vedeai. Tot aşteptând să fie pregătită filmarea, am început să gustăm şi noi, cascadorii. Ba o urechiuşă, ba o codiţă, ba o slăninuţă, cert e că atunci când doamna Malvina era gata să dea «Motor!» pe masă rămăseseră numai oscioarele. Evident că a fost scandal mare, nu s-a mai putut filma deloc, iar în ziua următoare s-au adus porcuşori de butaforie, n-a mai riscat nimeni cu cei adevăraţi”.
- Filmările au debutat la 24 aprilie 1978, într-un vechi decor existent de la filmul „Vlad Ţepeş“, la Buftea, şi au continuat până la 18 iunie 1979, la Braşov, Târgu Neamţ, Iaşi, Rădăuţi, Feldioara, Hunedoara, Hârşova şi Brăila, cheltuielile de producţie ridicându-se la 14.262.000 lei.
REPLICI:
„Execuția. Și cât mai repede. (…) Dacă ei nu mă vor, îi vreau eu!” – Alexandru Lăpușneanu (George Motoi)
„De azi înainte, în Moldova poruncesc eu.” – Alexandru Lăpușneanu (George Motoi)
„Fiicele de voievod nu se mărită când le vine lor vremea, ci când vine vremea țării să le mărite.” – Doamna Ruxandra (Silvia Popovici)
„Nu pot să le vând caii. E ca și cum mi-aș vinde ostașii.” – Alexandru Lăpușneanu (George Motoi)
„Domnia lui Vodă Alexandru a început așa cum trebuie să înceapă orice domnie; și-a cucerit singur tronul.” – Doamna Ruxandra (Silvia Popovici)
„O domnie dreaptă se moștenește. Unde am ajunge dacă fiecare om înarmat cu o sabie și urmat de o șleahtă de mercenari și-ar cuceri un tron?” –Elena Doamna (Eugenia Bosânceanu)
„De o singură primejdie nu mă poți apăra, doamne. De primejdia din tine.” – Doamna Ruxandra (Silvia Popovici)
„Mila și dragostea ar fi astăzi o slăbiciune.” – Alexandru Lăpușneanu (George Motoi)
„Noi, domnitorii, nu putem avea ambiții deșarte.” – Doamna Chiajna (Melania Ursu)
„Dacă el are o sută de mii de oșteni, am și eu un cap de muiere care face cât toți oștenii lui.” – Doamna Chiajna (Melania Ursu)
„Spune, spătare, ce se întâmplă în Molvoda atunci când nu e război?”
„E pace.”
„Cum e când e pace?”
„Cum să fie… Oamenii muncesc. Ară și seamănă, ridică biserici și case, grijesc de vite și de albine, fac negoț și felurite meșteșuguri. Dar răstimpul e atât de scurt, că nimeni nu apucă să-i prindă gustul sau chipul.” – Bogdan Lăpușneanu (Daniel Bucurescu) și Spătarul Tomșa (Dan Nuțu)
ARTICOLE:
- Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu – filmmenu.ro
- „Din culisele cinematografiei”. Cum a fost constrânsă regizoarea Malvina Urșianu să stea departe de platouri vreme de zece ani – adevarul.ro
- Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu – sansebastianfestival.com
- În memoriam Malvina Urșnianu la TVR 2: „Trecătoarele iubiri” și „Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu” – la Duminica filmului românesc – mariustuca.ro
- În memoria unei Mari Doamne a ecranului, Malvina Urșianu – cotidianul.ro
Proiect cu opere din patrimoniul cinematografic național, finanțat de Centrul Național al Cinematografiei.
Mulțumiri speciale se cuvin Uniunii Cineaștilor din România și Arhivei Naționale de Film.