CÂND SE LASĂ SEARA PESTE BUCUREȘTI SAU METABOLISM (2013) – film dramă online

Regie: Corneliu Porumboiu
Scenariu: Corneliu Porumboiu
Distribuție: Bogdan Dumitrache, Diana Avrămuț, Mihaela Sîrbu, Alexandru Papadopol, Alexandru Jitea, Gabriela Crețan, Lucian Iftimie
Producător: 42km Film, Les Films du Worso
Imagine: Tudor Mircea
Montaj: Dana Bunescu
Sunet: Sebastian Zsemlye, Thierry Delor, Alex Dragomir
Muzică: Maria Răducanu
An: 2013
Categorie: Lungmetraj
Gen: Dramă
Durată: 85 minute

42,089 – Spectatori Cinepub

SINOPSIS

Suntem în mijlocul filmărilor. Paul, regizorul (interpretate de Bogdan „Boogie” Dumitrache), are o relaţie amoroasă cu Alina, o actriţă dintr-un rol secundar (jucată de Diana Avrămuţ).

A doua zi se vor filma ultimele scene în care apare Alina. Paul se hotărăşte să filmeze o scenă nud cu ea. Se trezeşte de dimineaţă, plin de îndoieli şi îşi schimbă planurile: în loc să filmeze scena nud, îi spune producătorului că are o criză de ulcer. Apoi îşi ia o zi liberă pentru a se întâlni cu Alina. Treptat, filmul se întrepătrunde din ce în ce mai mult cu viaţa reală, iar filmarea ia o turnură neaşteptată.

FESTIVALURI

• 2015 – Festivalul Making Waves, secțiunea New Romanian Cinema 2013
• 2014 – Festivalul de la Göteborg
• 2014 – Premiile Gopo, România
• 2013 – Festivalului Internaţional de Film de la Locarno (Elveţia)
• 2013 – Festivalul de la Sarajevo
• 2013 – Festivalul de film de la New York
• 2013 – San Francisco Film Festival

APRECIERI CRITICE:

„«Când se lasă seara peste București sau Metabolism», e o hipersubtilă anti-romance. – Andrei Gorzo, andreigorzoblog.wordpress.com

„Este o comedie absurdă – axată nu atât pe lumea filmului, cât pe relaţiile care se stabilesc între oamenii care lucrează în această industrie, realizată de pe o poziţie (auto)ironică faţă de personaje, fără aspectul caricatural -, un demers hiperrealist (născut la Porumboiu dintr-o relaţie sub semnul întrebării pentru mine între realism şi formalism) bazat pe epurare vizibilă la nivelul compoziţiei minimaliste a celor 17 planuri-secvenţă, al dialogului şi al sound design-ului – unde ambianţa pare extrasă cu seringa – şi pe o rafinare a tendinţelor mai vechi ale lui Porumboiu de abstractizare a ficţiunii.” – Andreea Mihalcea, agenda.liternet.ro

„Există o anumită simetrie de structură a planurilor ce alternează: cadrul din maşină, de la restaurant, apartamentul regizorului şi cabina de machiaj, după care ciclul se reia, ca un metabolism cu procesele lui de creştere (asimilaţie), în care iubirea se reliefează şi de descreştere (catabolism), în care ceea ce nu se susţine artistic este rejectat şi eliminat din procesul creaţiei. Fiecare secvenţă vorbeşte despre artă într-o formulă sau alta: cadrele sunt fruste, nu există nici un fel de poezie a imaginii, prevalează discursul poetic, ce e de multe ori stupid, căutat şi afectat.” – Roxana Pavnotescu, agenda.liternet.ro

„Ca şi Cristi Puiu, Porumboiu realizează o cinematografie a efectelor și nu a cauzelor, ce rămân la discreţia şi imaginaţia spectatorului.” – Roxana Pavnotescu, agenda.liternet.ro

„Iubire, sex, respect, devotament şi angajament, toate sunt repere ce pot alcătui propoziţii înalte, unele după altele. Dar viaţa le propune şi separat (separat de iubiţii oficiali, separat de iubirea pentru munca pe care o faci), după cum vedem în contrele existente între Paul şi Alina. Care, paradoxal, se completează, fiindcă limitele lor – atît de diferite – duc în acelaşi loc. În pat, unde interiorul şi exteriorul, atît cît le e permis oamenilor să le experimenteze, se unesc. Acţiune, alegeri libere, ironie, responsabilitate; artistic şi, imediat, totul devine şi politic.” – Lucian Maier, agenda.liternet.ro

„Asta e dilema lui Paul, cum să surprinzi adevărul când adevărul (realul) este fragmentat de peliculă, dilemă care se transformă în adevărul ultimei celule: ca regizor, el acceptă că adevărul nu este neapărat al lui, că adevărul filmului se naşte şi din jocul actorilor, că materia este vie, că personajele odată conturate pe hârtie se mişcă singure (ceea ce zice şi Porumboiu).” – Andrei Șendrea, agenda.liternet.ro

„La câteva ore după vizionare, încă mai credeam despre film că e, în primul rând, un love story fără happy-end între un bărbat prea pasionat de sine şi de meserie, brusc trezit la viaţă, şi o femeie hiper-realistă, dispusă, pentru o clipă, să admită că există oameni lângă ale căror vise merită să trăieşti. (…) Dar, nu. Este, în primul rând, despre cinema. Despre pericolul ce îi pândeşte chiar şi pe profesioniştii privirii de a-şi pierde prospeţimea văzului. De a confunda planul şi personajele principale cu cele secundare, de a decupa greşit, de a pierde esenţialul şi de a privilegia derizoriul. Şi asemenea lor, a oamenilor care trăiesc din imagine, şi noi, ceilalţi, suntem supuşi aceloraşi păcate.” – Mihai Brezeanu, agenda.liternet.ro

„Este un film profund auto-referenţial (de pildă, aducerea în discuţie a filmului lui Antonioni, «Blow up», nu este întâmplătoare, considerînd că personajul Cristi – din «Poliţist, adjectiv» – întocmai personajului Thomas, ajunge, într-un final, să se îndoiască de ceea ce crede prin ceea ce vede), auto-ironic (momentul în care Paul insistă să filmeze o scenă – nud – în timp real este adînc tuşat prin scenariu) şi, nu în ultimul rând, o demonstraţie a mobilizării cu ingeniozitate a unui minim de mijloace artistice, pentru a obţine un maxim efect estetic. Un popas în mintea lui Porumboiu – ca lume a cinema-ului cerebral.” – Sebastian M. Ceolca, agenda.liternet.ro

„E chiar un film de public, oricât de – din nou – neverosimil sau ridicol ar putea părea. E o invitaţie evidentă la dialog pe care Porumboiu o propune, şi totodată un răspuns celor care nu gustă Noul Cinema Românesc pentru că nu-l înţeleg. Miza filmelor din NCR e indubitabil una estetică, iar dorinţa regizorilor din acest grup nu e aceea de a bălti în orizontul producţiilor ready-made, ci de a duce discuţia la un alt nivel, superior, asumându-și totodată şi un rol de formatori ai publicului. În lipsa unei reviste de profil care să accesibilizeze sau să explice într-un limbaj profan ceea ce NCR produce de mai bine de 10 ani (aşa cum face Moise Guran, de exemplu, cu domeniul economic), se pare că rolul de mediator este jucat tot de NCR, prin filme precum Metabolism.” – Iosif Prodan, agenda.liternet.ro

„Filmul are o ironie fină, asumată, faţă de propria lume, dar în acelaşi timp e cât se poate de serios şi punctează obstacolele pe care le întâlneşte creatorul în drumul lui către capodoperă, proces pe care Porumboiu îl parcurge exemplar. E totodată un exerciţiu cinematografic, asumat de către un cineast care deseori nu e apreciat la adevărata lui valoare. – Ion Indolean, agenda.liternet.ro

„«Metabolism». Adică circulaţie, mişcare, digerarea nu numai a mâncării, a unei emoţii, ci şi a unei idei, a unui loc, a unei meserii care te străbate, te supune, te satură. Interesant.” – Cristina Zaharia, agenda.liternet.ro

„Afișul celui mai recent film al lui Corneliu Porumboiu ne arată o furculiță îndoită. «There is no spoon», se gândește cinefilul care a bifat, normal, „Matrix”. Dar văzând filmul lui Porumboiu dai de o antologică discuție despre tacâmuri și îți dai seama că depășește ideea realității iluzorii pentru a se plasa într-o discuție numai despre cinema. Despre filosofia și sintaxa lui, despre imposibilitatea limbajului cinematografic de a transmite tot ce dorește autorul, despre ce înseamnă sa fii cineast. Un film dificil, dar gustul pe care-l lasă la final e aspru și plăcut.” – Iulia Blaga, hotnews.ro

„Dacă ne-am grăbi să spunem că filmul «Când se lasă seara peste Bucureşti sau Metabolism» este «poetica» regizorului român şi am rândui-o alături de «Opt şi jumătate» al lui Fellini, «Noaptea americană» de François Truffaut, sau de «Amintiri de la Stardust» al lui Woody Allen ar trebui să observăm că cineastul nostru ocoleşte tentaţia autoportretistică. Adică el nu foloseşte unealta autoreflexivităţii pentru a ne arăta un alter ego, descris de obicei avantajos. Regizorul său nu e un fel de guru la care vin să se spovedească toţi membrii echipei, ca la Truffaut, nici un ins care fură replici şi detalii biografice de la cei din jur, dar o face şarmant (la Fellini) şi nici un cineast în criză de creaţie care aspiră, de fapt să fie un fel de Fellini (la Woody Allen). Porumboiu nu înfrumuseţează, ca toţi ceilalţi, care arată cât de magică, pasionantă sau amuzantă e lumea filmului, ci, dimpotrivă, o demistifică şi o descrie cu o anume distanţă şi austeritate.” – Dana Duma, Revista Film nr. 1/ 2013, aarc.ro

„Totuşi, Porumboiu intelectualizează fiecare bucăţică atât de mult, încât filmul nu are loc să respire şi forţează publicul să pună osul la muncă, să ajungă la umorul jucăuş strecurat în poveste.” – Jay Weissberg, Variety, variety.com

„În felul lui sec, hipersec, Porumboiu ia peste picior insistența asta macho pe curajul de a-i lăsa pe spectatori, ca artist, să vadă în adâncul ființei tale. Oare privind minute în șir endoscopia lui Paul nu privim minute în șir în adâncul făpturii lui? Un regizor n-ar putea întoarce camera spre sine mai mult decât o face Paul. Și poanta e că endoscopia a fost trucată: autoexpunerea lui Paul e un mare fake.” – Andrei Gorzo, cinepub.ro

TRIVIA:

• Corneliu Porumboiu s-a născut în 1975 la Vaslui. A absolvit Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică (UNATC) unde a studiat Regie de film. Scurtmetrajele sale realizate în timpul facultăţii au fost premiate la festivaluri importante de film precum Cannes şi Montpellier.
• În 2006, apare primul său lungmetraj, „A fost sau n-a fost?” (12:08 East of Bucharest, titlul în engleză), care este selectat la Cannes în Quinzaine des Realisateurs şi câştigă Camera d’Or pentru debut şi Label Europe, premiul distribuitorilor de film. Pelicula adună numeroase alte premii pe la festivaluri din toată lumea.
• În 2009, al doilea lungmetraj al său, „Poliţist, Adjectiv”, câştigă premiul FIPRESCI şi premiul juriului la Cannes, unde este proiectat în cadrul secţiunii Un Certain Regard.
• Filmul a purtat inițial, în timpul producției, titlul de lucru „Un interval de 9 minute” înainte de a fi definitivat ca „Când se lasă seara peste București sau Metabolism”.
• Regizorul Corneliu Porumboiu a explicat că dorința de a reflecta „nașterea unui film” și constrângerile reale ale cinematografiei (inclusiv legate de 35 mm și storyboard) l-au inspirat în crearea filmului și în estetica sa caracteristică de cadre lungi.
• Producția a fost filmată în patru locații din centrul Bucureștiului, inclusiv într-un apartament de pe Bulevardul Lascăr Catargiu (locuința personajului Paul) și în hotelul Ambasador (unde e cazată Alina).
• Unele scene cu dialoguri importante — printre care discuții „filozofice” despre bucătărie — au fost filmate în două restaurante distincte din oraș, unul italian și unul asiatic.

REPLICI:

• „Niciun bărbat n-are corp frumos.” – Paul (Bogdan Dumitrache)
• „Oricât de bine proporționat ar fi corpul unui bărbat, se duce dracului armonia din cauza penisului. E o greșeală din punct de vedere estetic.” – Paul (Bogdan Dumitrache)
• „Peste 50 de ani n-o să se mai uite nimeni la filme.” – Paul (Bogdan Dumitrache)
• „În ce măsură crezi că a influențat bucătăria chineză faptul că ei mâncau cu bețișoare?” – Paul (Bogdan Dumitrache)
• „La trăsături, cred că mai degrabă aduc a grecoaică. Numai că am ochii verzi.” – Alina (Diana Avrămuț)
• „Mi se pare că ai ceva de evreică.” – Paul (Bogdan Dumitrache)
• „10 minute vreau să te usuci și la cadru.” – Paul (Bogdan Dumitrache)
• „Dacă nu ți-a plăcut reacția mea, trebuia să-mi spui.” – Alina (Diana Avrămuț)
• „Oricum, scenariul e foarte bun.” – Laurențiu (Alexandru Papadopol)
• „O să te chem la un casting. Dacă vrei și tu, normal.” – Laurențiu (Alexandru Papadopol)
• „Și tu crezi despre el ce crede și el despre tine, că amândoi scrieți bine scenarii.” – Alina (Diana Avrămuț)
• „Eu cred că amândoi sunteți regizori buni. (…) Evident că pentru mine tu ești mai bun.” – Alina (Diana Avrămuț)
• „Ești gelos că aș putea să joc în filmul lui?” – Alina (Diana Avrămuț)
• „Cine e Monica Vitti?” – Alina (Diana Avrămuț)
• „Dar Antonioni știi cine e?” – Paul (Bogdan Dumitrache)
• „Nu m-am culcat niciodată cu niciuna (actriță).” – Paul (Bogdan Dumitrache)
• „Tu nu ești primul regizor cu care mă culc.” – Alina (Diana Avrămuț)
• „De ce nu m-ai invitat la tine în cameră?” – Paul (Bogdan Dumitrache)
• „Tu crezi că eu nu m-am prins că ai mânărit endoscopia asta?” – Producătoarea Magda (Mihaela Sîrbu)

ARTICOLE:

• Comunicat de presă: „Filmul despre un film filmat pe film”, agenda.liternet.ro
• Cronică: „Când se lasă seara peste București sau Metabolism”, de Andrei Gorzo – andreigorzoblog.wordpress.com
• Cronică: „Când se lasă seara peste București sau Metabolism”, de Dana Duma – Revista Film nr. 1/ 2013, aarc.ro
• Cronică: „Când se lasă seara peste București sau Metabolism”, de Iulia Blaga, hotnews.ro
• Cronică: „Metabolismul artei și al artistului”, de Roxana Pavnotescu, agenda.liternet.ro
• Cronică: „Producție, film”, de Lucian Maier, agenda.liternet.ro
• Cronică: „Joaca de-a realismul”, de Andreea Mihalcea, agenda.liternet.ro
• Cronică: „Nimic dramatic. Cronica unei cronici”, de Andrei Șendrea, agenda.liternet.ro
• Cronică: „B-88-VAD” – Mihai Brezeaznu, agenda.liternet.ro
• Cronică: „Facerea unui film”, de Sebastian M. Ceolca, agenda.liternet.ro
• Cronică: „Intermezzo – Facerea unui film”, agenda.liternet.ro
• Cronică: „Porumboiu, auteur”, de Ion Indolean, agenda.liternet.ro
• Cronică: „Să scoți din cel de lângă tine ce are el mai bun”, de Cristina Zaharia, agenda.liternet.ro
• Locarno Review, hollywoodreporter.com, by Bodyd Van Hoeij

Proiect cu opere din patrimoniul cinematografic național, finanțat de Centrul Național al Cinematografiei.
Mulțumiri speciale se cuvin Uniunii Cineaștilor din România și Arhivei Naționale de Film.