Synopsis
Filmul are ca nucleu emoțional o stare greoaie, care le apasă constant pe personajele principale; o stare provenită din sentimentul profund al abandonului. Timpii cinematografici sunt lungi, încărcați de o poetică mortiferă.
Dar cine dintre cei care au trăit, măcar pasager, impresia abandonului și a neputinței, n-ar spune că ea vine la pachet cu o impresie de dilatare enormă de timp, un proces lent și imposibil de oprit, la fel ca întărirea unui cofraj cu beton?
Regie: Malvina Urşianu
Scenariu: Malvina Urşianu
Distribuție: George Motoi, Silvia Popovici, Gina Patrichi, Cornel Coman, Nina Costa, Mihai Pălădescu, Emilia Dobrin, Maria Cumbari, Iulian Vișa, Mihaela Nestorescu, Delia Mateescu, Iulian Necșulescu, Sorin Gabor, Ion Niciu, Dorel Vișan, Rodica Platzman, Beate Fredanov
Producător: Casa de Filme 3
Imagine: Gheorghe Fischer, Alexandru Întorsureanu
Montaj: Lucia Anton
Sunet: Anușavan Salamanian
Muzică: Tiberiu Olah, Gheorghe Zamfir (nai), Aurelian Octav Popa (clarinet)
An: 1974
Categorie: Lungmetraj
Gen: Dramă, Romantic, Dragoste
Durată: 105 minute
43,962 – Spectatori Cinepub
SINOPSIS
Un arhitect român stabilit prin căsătorie în străinătate se reîntâlneşte cu locurile natale, cu cei pe care i-a cunoscut, cu femeile pe care le-a iubit, cu ecourile peste ani ale celor întâmplate altcândva, cu „marile transformări ce se petrec în Capitală, pe şantierele şi în satele României”. Condamnat de o boală incurabilă, dar şi copleşit de aceste realităţi şi de irepresibilul dor de patrie, eroul hotărăşte să revină definitiv acasă.
APRECIERI CRITICE:
“Este un film care vorbește nu despre iubiri mai mult sau mai puțin trecătoare, ci despre o întoarcere, despre o împăcare cu sine și cu alții, despre o resemnare cu sine însuși, cu cei care înțeleg sau nu înțeleg și cu destinul care, în dramă, este întotdeauna implacabil” – Mircea Alexandrescu – (revista „Cinema”, 1974)
„Trecătoarele iubiri (1974) poate fi considerat capul de operă al filmografiei regizoarei. Din mici detalii intimiste, decelabile privirii atente, se articulează un ‘love story’ ce nu caută să-și impună concluziile prin stridență. El nu se lasă decriptat cu puterea evidenței de la prima vizionare, nu caută adevărurile categorice atât de dragi comanditarului etatist – care a și încercat să mutileze pelicula. Dincolo de infernul în doi, sau de efemerele iubiri care au fost sau sunt, pasagere prin existența ființei perisabile, triumfătoare asupra micilor sau marilor imperfecțiuni ale vieții, se ridică acea dragoste care nu va pieri niciodată.” – Horațiu Damian, în istoriafilmului.ro
„Filmul unui sentiment (al dorului și iubirii de țară), sfârșitul unei rătăciri, trezirea unei conștiințe.” – Călin Căliman în istoriafilmuluiromanesc.ro
„Un film despre moarte, singurătate, dragoste” – Magda Mihăilescu (revista „Flacăra”, 1974)
„Trecătoarele iubiri închide, în severitatea lui cinematografică, cel puțin trei dintre cele mai tulburătoare scene văzute vreodată pe ecranul românesc: două aproape fără cuvinte.” – Magda Mihăilescu (revista „Flacăra”, 1974)
O mixtură de momente lirice, caligrafie filmate, o proză explicativă, didacticistă, ca o floare presată și uscată pe care privirea spectatorilor o pulverizează. – Tudor Caranfil
Filmul este de „un anume simbolism greoi și apăsat” – Florica Ichim (revista România Liberă, 1974)
PREMII:
- 1974 – ACIN – Premiul pentru interpretare masculină (George Motoi)
TRIVIA:
- Malvina Urșianu spunea că îi este aproape imposibil să revadă acest film atât de afectat de cenzura vremii. Două din principalele secvențe ale filmului au fost masiv amputate. „A urmat o lungă perioadă de uzură nervoasă în care mi s-a cerut să modific, să adaug – pentru a face filmul mai moral, pentru a aduce tot felul de motivații eroului și a-l condamna limpede pentru fapta nesăbuită de a fi părăsit, la un moment dat, țara.” (M.U.)
- 1974, anul apariției filmului, este un an tumultos, descris de multe schimbări sociale: numărul paginilor revistei „Cinema” s-a înjumătățit, portretul lui Ceaușescu de pe pagina 3 devenind nelipsit/ este anul modificării Constituției/ anul reluării muncii la Canalul Dunărea-Marea Neagră/ anul inaugurării Transfăgărășaniului/ anul apariției sistematizării teritoriului.
- Până în 1981, filmul a fost vândut doar în trei țări: Polonia, Finlanda, Republica Democrată Germană.
- Nu a fost prezentat în festivaluri internaționale.
REPLICI:
„Nu sunt generos. Sunt fiu de țăran.” – Costea (Cornel Coman)
„Numai toamna poți asculta în liniște marea.” – Bătrâna de pe plajă (Beate Fredanov)
„Toate revederile astea… prea mult voltaj emoțional pentru un biet om.” – Hanna (Gina Patrichi
„Ce poate fi mai serios decât o femeie?” – Hanna (Gina Patrichi)
„Viața e și ea tot o femeie.” – Andrei (George Motoi)
„Oare frumusețea nu vă dă un sentiment special?” – Andrei (George Motoi)
„Încep să cred că România este țara bărbaților exemplari.” – Hanna (Gina Patrichi)
„Marea dragoste (…) nu-i o fericire. E o boală. Trebuie să aștepți să treacă, sau să te ucidă. S-o învingi, sau să mori.” – Hanna (Gina Patrichi)
ARTICOLE:
- Discret o regizoare trecerea – istoriafilmului.ro
- Malvina Urșianu și șansa „filmului de autor” – istoriafilmuluiromanesc.ro
- Trecătoarele Iubiri – tvr.ro
- Portret: Gina Patrichi – o actriță de neuitat – radioromaniacultural.ro
- 22 ianuarie, ziua în care s-a născut George Motoi și s-a semnat „Pacea de la Cozia“: „Nicio parte nu a câștagat, în schimb a câștigat țara – adevarul.ro
- Scenariul și Regia: Malvina Urșianu – jupanesele.ro
Proiect cu opere din patrimoniul cinematografic național, finanțat de Centrul Național al Cinematografiei.
Mulțumiri speciale se cuvin Uniunii Cineaștilor din România și Arhivei Naționale de Film.