MIREASA DIN TREN (1980) – film de dragoste online

Regie: Lucian Bratu
Scenariu: D.R. Popescu
Distribuție: Gheorghe Visu, Aurora Leonte, Radu Gheorghe, Radu Vaida, Ica Matache, Dorel Vișan, Ion Igorov, Răzvan Vasilescu, Vasile Muraru, Valentina Caracașian-Bucur, Gil Dobrică
Producător: Sideriu Aurian, Vasilica Istrate (Casa de filme 5)
Imagine: Nicu Stan
Montaj: Erika Aurian
Sunet: Silviu Camil
Muzică: Laurențiu Profeta
An: 1980
Categorie: Lungmetraj
Gen: Comedie, Dragoste
Durată: 83 minute

41,527 – Spectatori Cinepub

SINOPSIS

Mihu (Gheorghe Visu) și Filimon (Radu Gheorghe), doi prieteni, sunt îndrăgostiți de aceeași fată, de Carolina (Aurora Leonte). Concurența lor ia forma unui pariu. Fata știe că ea e aceea care trebuie să aleagă și ezită să o facă fiindcă amândoi îi sunt dragi din motive pur sufletești.

PREMII

• 1980 – ACIN – Premiu pentru scenariu (D.R. Popescu)
• 1980 – ACIN – Premiu pentru coloana sonoră (Silviu Camil)
• 1980 – Festivalul de la Costinești – Marele premiu
• 1980 – Festivalul de la Costinești – Premiul pentru imagine (Nicu Stan)
• 1980 – Festivalul de la Costinești – Mențiune specială pentru interpretare (Dorel Vișan)

APRECIERI CRITICE:

„Pentru Lucian Bratu este de departe cel mai bun, mai împlinit și mai reprezentativ film al său.” – Radu Georgescu, revista „Săptămâna”, 30 mai 1980 (aarc.ro)

„Aventură romantică cu tentă neorealistă în care sunt implicați trei tineri „atipici” pentru realitățile standard ale socialismului; doi dintre ei iubesc pitorescul escapadelor feroviare, în care joacă rolul de „mire” (Gheorghe Visu) și „mireasă” (Aurora Leonte); cel de-al treilea (Radu Gheorghe), care li se alătură și care va „răpi” în final „mireasa”, este stăpânit de sentimente statornice și păstrează un dram de raționalitate.” – Bujor T. Râpeanu, „Filmat în România”, 2005, Ed. Fundației Pro

„Pe tot parcursul filmului, glumele și faptele serioase se amestecă; fata se îmbracă în mireasă și, asfel costumată, se plimbă prin tot orașul, braț la braț cu dânsul, el însuși deghizat în ginere cu cravată albă. Amuzant e că, în trenul cu care călătoresc, și care e ticsit de lume, se găsesc în același compartiment două mirese: una reală, iar cealaltă, purtând o rochie la care nu are încă dreptul, dar — poate — tocmai pentru a arăta că nu concepe dragostea decât sub forma sacramentală și imuabilă a unei căsătorii adevărate, durabile și definitive. Această credință în tradiționala căsătorie e cu atât mai curioasă cu cât tustrei eroii noștri sunt dușmani ai prejudecăților ruginite”. – D. I. Suchianu în „România literară”, iunie 1980, apud aarc.ro

„Filmul este condus cu atâta delicatețe pe drumul dificil al sugestiei discrete, abia ghicite, încât atunci când spectatorul bănuie că tocmai ratarea dragostei îl va transforma în bine și pe tânărul nefericit, cineaștii își ating scopul: da, aceștia sunt tinerii noștri, frumoși sau pe cale de a deveni frumoși într-o viață care tocmai asta cere de la oameni: omenie, dăruire, încredere, curaj în lupta împotriva pecinginei morale.” – Radu Georgescu, revista „Săptămâna”, 30 mai 1980 (aarc.ro)

„Este un adevărat film de actualitate, născut nu pe vechiul drum al falsurilor și al unei realități edulcorate, ci din dorința sinceră și nobilă a unor cineaști de a fi prezenți și originali pe frontul artei și al educației publicului. (…) s-a dovedit prilejul opțiunii pentru filmul matur; iar acest prilej nu trebuie neglijat de o cinematografie care, iată, s-ar părea că trăiește un reviriment.” – Radu Georgescu, revista „Săptămâna”, 30 mai 1980 (aarc.ro)

„Filmul ar trebui să aparțină Carolinei, însă nu-i deloc așa – din contră, ea este cea mai fadă protagonistă a lui Bratu, o combinație între spontaneitatea răsfățată a Ruxandrei Vancu și resemnarea femeilor sale mature. Ei bine, povestea aceasta, filmul acesta, îi aparțin cu totul personajului lui Mihu, băiatul fermecător care are de luat o decizie, dacă să își înceapă viața – căsătorie, munca la uzină, seralul –, asemenea lui Filimon, sau nu, să continue jocul de unul singur. Și, ca alți protagoniști, dar mai ales protagoniste ale lui Bratu, Mihu este un melodramatic neînțeles, un fals egoist al cărui chip trebuie să fi umplut pereții multor adolescenți.” – Călin Boto, cinepub.ro

„În mâna lui Bratu, filmul capătă, pe lângă o conștiință de gen («feminism socialist», cum i-au spus mulți, începând cu jurnalista Iaromira Popovici), un fel de tremur, de zvâc, și, lucru cu adevărat rar în cinemaul românesc, un sex appeal degajat, imponderabil, posibil mai ales datorită lui Gheorghe Visu, trupul și chipul care, mai ales odată cu plecarea din țară a lui Dan Nuțu în 1979, aveau să dea senzualitatea masculină ecranului românesc (o senzualitate foarte diferită de a lui Nuțu, mai opacă, înfiptă și sigură pe sine, în timp ce Nuțu a fost «durul-vulnerabil al cinematografiei anilor ’60», cum bine l-a descris Tudor Caranfil).” – Călin Boto, cinepub.ro

TRIVIA:

• Regizorul Lucian Bratu s-a născut la 14 iulie 1924, în București, într-o familie de evrei. A absolvit Institutul de Arte Frumoase din București în 1948 și Institutul Unional de Artă Cinematografică de la Moscova, Rusia, in 1955.
• Debutul ca regizor a avut loc în 1959, cu pelicula „Secretul cifrului”, adaptare a romanului de spionaj „La miezul nopții va cădea o stea” de Theodor Constantin. Au urmat „Sărutul” (1965), „Un film cu o fată fermecătoare” (1966), „Drum în penumbră” (1972), „Orașul văzut de sus” (1975), „Mireasa din tren” (1979), „Angela merge mai departe” (1981), „Acordați circumstanțe atenuante”? (1984), „Orele unsprezece” (1985).
• Lucian Bratu a regizat și zeci de filme documentare precum „În iureș de joc (1958), Creierul uzinei (1970), Ritmuri (1976).
• A primit Premiul de Stat și Marele Premiu al Festivalului Național de Film de la Mamaia în 1964, Marele Premiu al Festivalului de Film de la Costinesti (1978), Premiul pentru film utilitar de scurt metraj de la Szolnok (Ungaria), Premiul Special al Juriului si medalia Crucea Sudului la Festivalul Internațional de Film de la Buenos Aires, Argentina, Statueta de Argint la Cork, Irlanda, in 1964.
• După 1970 a început să se ocupe de îndrumarea cine-amatorilor. Din 1990 a predat regia la Academia de Teatru și Film din București (ATF).
• În 1978 s-a stabilit pentru o perioadă în Statele Unite și a colaborat cu scenaristul Petru Popescu la scrierea scenariului filmului „The Last Wave” (1978), în regia lui Peter Weir, la realizarea și scrierea scenariului pentru filmul „Death of An Angel” (1987). În țară colaborase cu Petru Popescu la realizarea filmului „Drum în penumbră” (1972).
• „Mireasa din tren” a fost vizionat de 1.361.500 de spectatori în cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31 decembrie 2014 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei.
• Filmările au avut loc la București, Ploiești, Otopeni, Reșița și Galați, în prima jumătate a anului 1979.
• Lucian Bratu a fost primul traducător în română al „De veghe în lanul de secară” de J.D. Salinger
• Cea mai faimoasă colaborare literară a regizorului este colaborarea cu Radu Cosașu la scenariul filmului „Un film cu o fată fermecătoare” (1966).
• Lucian Bratu a fost căsătorit și a avut 2 fiice. A murit in 1998, in București. După moartea sa, a fost publicată lucrarea autobiografică numită „Cu mine în rolul principal”.

REPLICI:

• „Nu citesc versuri dimineața, că mă ia cu frig.” – Șovagău (Radu Vaida)
• „M-am însurat ieri și mi-am uitat nevasta încuiată în casă.” – Anton (Răzvan Vasilescu)
• „Stau strâmb și judec drept. Că am fost tâmpit.” – Filimon (Radu Gheorghe)
• „E întotdeauna periculos să stai lângă mine.” – Mihu (Gheorghe Visu)
• „Eu măcar servesc mititei.” – Carolina (Aurora Leonte)
• „Eu nu vreau să mor pensionar. Sper cel puțin să scap cu un infarct.” – Mihu (Gheorghe Visu)
• „Eu nu m-am schimbat. Și nici nu mă schimb. Lumea se schimbă.” – Mihu (Gheorghe Visu)
• „Serenadă cu contrabasul?” – Șovagău (Radu Vaida)
• „La școală nu-ți trebuie idei, numai șezut să stai cu el în bancă.” – Mihu (Gheorghe Visu)
• „Nu se doarme lângă o mireasă.” – Filimon (Radu Gheorghe)
• „Mireasă ești o singură dată în viața asta.” – Filimon (Radu Gheorghe)
• „Trezește-te, Zavaidoc și cântă!” – Tatăl lui Filimon (Dorel Vișan)
• „Să nu judeci oamenii după fapte. Greșești.” – Tatăl lui Filimon (Dorel Vișan)
• „Tu nu cunoști încă rolul femeii la progresul omenirii.” – Ion Igorov (nea Scarlat)
• „Nu mi-au plăcut niciodată studentele.” – Tatăl lui Filimon (Dorel Vișan)
• „Aș vrea să-l văd și eu pe ginerele ăla care, după ce-i fuge mireasa de la nuntă, vine după ea cu miliția.” – Tatăl lui Filimon (Dorel Vișan)
• „Dacă nu te căsătorești cu ea până în septembrie, o iau de nevastă eu.” – Filimon (Radu Gheorghe)
• „Toți cei care nu spun adevărul, sunt niște ratați.” – Filimon (Radu Gheorghe)
• „Pe mine mă interesează să beau o bere, să mănânc o friptură și să mă iei în brațe.” – Carolina (Aurora Leonte)
• „O căsătorie care se bazează pe dragoste este o eroare.” – Mihu (Gheorghe Visu)
• „Nu te însura cu mine. Sunt rea. Sunt o femeie foarte rea. Beau țuică.” – Carolina (Aurora Leonte)
• „Acum ești și tu barbat. Ai pupat în public o fată.” – Carolina (Aurora Leonte)
• „Eu vreau o iubire turbată, o iubire furioasă, ca-n filmele astea englezești.” – Carolina (Aurora Leonte)
• „Știi să iubești modern?” – Carolina (Aurora Leonte)
• „Eu cred în natură, în tabelul lui Mendeleev.” – Filimon (Radu Gheorghe)
• „Ziceam că-i marea noastră moartă.” – Mihu (Gheorghe Visu)
• „Ne-am chinuit patru ore în șir ca să o îngropăm.” – Carolina (Aurora Leonte)

ARTICOLE:

• „Mireasa din tren” – cronică de film, de Radu Georgescu, aarc.ro
• „Mireasa din tren” – tvr.ro
• Duminica filmului românesc: povești cu mirese, căsnii și divorțuri – tvr.ro
• „Mireasa din tren” (1980) – istoriafilmuluiromanesc.ro
• O personalitate pe zi: actrița Aurora Leonte – agerpres.ro

Proiect cu opere din patrimoniul cinematografic național, finanțat de Centrul Național al Cinematografiei.
Mulțumiri speciale se cuvin Uniunii Cineaștilor din România și Arhivei Naționale de Film.