LUMINA PALIDĂ A DURERII (1980) – film dramă online

Regie: Iulian Mihu
Scenariu: George Macovescu
Distribuție: Liliana Tudor, Gheorghe Marin, Violeta Andrei, Florina Lucian, Siegfrid Siegmund, Emanoil Petruț, Florin Rarău, Andrei Finți, Maria Bodor, Ana Stoica, Ioana Popescu, Alida Colceag, Alexandru Racoviceanu, Ruxandra Macovescu, Gerard Kwanka, Coca Enescu, Gheorghe Bedivan, Gheorghe Novac, Andrei Șonea, Savel Știopul, Geo Saizescu
Producător: Atanasie Toma
Imagine: Gabor Tarko
Montaj: Elena Pașca
Sunet: Dan Ionescu
Muzică: Dorin Liviu Zaharia, Ludovic Feldman, Antonio Vivaldi, Hector Berlioz
An: 1980
Categorie: Lungmetraj
Gen: Dramă
Durată: 140 minute

71,697 – Spectatori Cinepub

SINOPSIS

Vara anului 1913, într-un sat din apropierea Buzăului. Ionică, fiul învăţătorului, este martorul vieţii grele a sărmanilor săteni. Războiul se apropie şi vecinii săi lipsiţi de pământ trebuie să muncească 16 ore pe zi la sondele de petrol pentru salarii de mizerie. Există speranţă pentru ei?

PREMII

• 1980 – ACIN – Premiul pentru regie
• 1981 – Festivalul Internațional de Film de la Moscova )a 12-a ediție – Diploma Specială

APRECIERI CRITICE:

„Se întâmplă ca, uneori, cinematografia noastră națională să dea filme de valoare internațională. Originale în toate privințele.” – D.I. Suchianu, „România literară”, 1980

„Filmul nostru e un portret. Portretul Durerii. Al unei dureri generale, colective, permanente. Este durerea satului românesc.” – D.I. Suchianu, „România literară”, 1980

„«Lumina palidă a durerii» este primul film românesc în care se face simțit spațiul mioritic, în sensul pe care îl avea în vedere Lucian Blaga. Filmul înfățișează un sat autentic, o imagine «nefolclorizată» a vieții rurale, care stă la baza construcției estetice a scenaristului George Macovescu și a regizorului Iulian Mihu.” – Călin Căliman, istoriafilmuluiromanesc.ro

„Distribuția aparent eterogenă a filmului este unul din «punctele forte» ale demersului artistic. O adevărată bijuterie interpretativă realizează Liliana Tudor, în rolul Linei, personajul simbolizând și «materializând» în imagini însăși «lumina palidă a durerii» care dă și titlul filmului, actrița «de ocazie» (de felul ei, balerină de geniu) realizând unul dintre cele mai convingătoare personaje feminine din istoria filmului românesc.” – Călin Căliman, istoriafilmuluiromanesc.ro

„În «Lumina palidă a durerii», noblețea sufletească a țăranului român se întruchipează în două femei tinere și un băiat adolescent. Moartea plutește asupra fiecărei zile. Moartea de foame, de boală, de accidente. Moartea e însă privită fără frică. Curajul în fața morții e, de fapt, o veche moștenire dacă. Geții socoteau că moartea nu întrerupe viața, ci o prelungește.” – D.I. Suchianu, „România literară”, 1980)

„«Lumina palidă a durerii trimite», prin titlu, spre una din capodoperele cinematografului japonez: «Povestirile lunii palide după ploaie», de Kenji Mizoguchi.” – Marian Rădulescu, agenda.liternet.ro

„(…) amestec de tragism şi umor, de grotesc şi puritate, de realism şi poezie fals şi perfid idilică.” – Eva Sârbu

Imaginea lui Gabor Tarko, o „îmbinare desăvârşită de culori, forme şi lumini” – Cristina Corciovescu

„Plasat în timpul Primului Război Mondial într-un sat din regiunea Buzăului, filmul are certe afinități cu mai faimoasele «Nunta de piatră» (1973, Mircea Veroiu și Dan Pița) și «Duhul aurului» (1974, Mircea Veroiu și Dan Pița), deopotrivă la nivel vizual, unde directorul de imagine Gábor Tarko construiește – până la un punct – în tablouri, precum Iosif Demian, cât și la nivel sonor, căci muzica lui Dorin Liviu Zaharia acompaniază toate cele trei filme.” – Andrei Rus, cinepub.ro

„Mihu pare mai apropiat aici de modernismul cinema du look-ului francez și de imaginea captivantă a cineaștilor germani Rainer Werner Fassbinder și Werner Herzog decât oricare alt regizor român al generației sale.” – Andrei Rus, cinepub.ro

„Pentru cineva familiarizat cu întreaga sa filmografie – și mai ales cu cele două opere postdecembriste, cu precădere musicalul alegoric camp «Flăcăul cu o singură bretea» (1991), care pariez că va fi redescoperit cât de curând cu interes de o nouă generație de cinefili pasionați de excentricități – e clar că înclinația lui artistică tinde spre construcțiile episodice și fragmentare și că, în esență, e un cineast care își concepea foarte mult secvențial, iar nu global, operele.” – Andrei Rus, cinepub.ro

TRIVIA:

• Scenaristul George Macovescu declara, pentru „Magazin estival Cinema” (1984), că rolul învățătoarei care e pe patul de moarte în film e inspirat din povestea tristă a mamei lui bolnavă care, însetată, a suferit în pat, copilul George fiind afară la joacă: „În filmul «Lumina palidă a durerii», bătrânei care se pregăteşte să moară, îi este sete. Stă întinsă în pat. E singură, în casă nu se mai află nimeni. Pe o masă, alături o garafă cu apă. Bătrâna întinde mâna, încearcă să apuce dar garafa se răstoarnă şi apa se varsă. Şi atunci, chinuindu-se, ea coboară din pat şi se târăşte pe podea, spre cofa din colţul camerei, gemând şi scoţând dintr-un gâtlej uscat. un singur cuvânt, repetat: apă, apă… La mama şi la întâmplările de demult m-am gândit când am scris rolul învăţătoarei.” (G.M.)
• Asemenea personajului bătrânei, și personajul Linei este inspirat de o fată frumoasă din satul copilăriei scenaristului: „Fata aceasta a existat şi aşa a rămas în amintirea mea, văzută cu ochii copilului de atunci. Dar persona­jul din film, cu toată drama lui, este rezultatul aglomerării unor trăsături observate la alte ţăranci şi al unor întâmplări auzite mult mai târziu, cum că s-ar fi petrecut într-un sat de munte din Moldova.” (G.M.)
• Malvina Urșianu, regizoare și colegă de breaslă, declara, pentru revista „Cinema” (nr. 11/1980), despre Iulian Mihu: „Rareori un cineast și-a tachinat mai mult suporterii, trecându-i prin toate stările și temperaturile surprizei. E timpul ca, după acest îndelung exercițiu spiritual, să ne obișnuim cu mobilitatea de umoare, cu năvala de idei, cu efervescența acestui dăruit cineast. El rămâne interesant în succese ca și în căderi și, dacă putem fi o clipă obiectivi, trebuie să admitem că ceea ce era considerat, uneori, eșec, este consemnat drept reușită la alții. Chestiune de ștachetă. (…) Generația noastră, dar și a celor ce vin din urmă, datorează lui Iulian Mihu acest reper de febrilă căutare, care ne aduce aminte tuturor că nu trebuie să ruginim în formule și prejudecăți, îi datorăm fermentul de neliniște pe care îl strecoară în fiecare dintre noi, îi datorăm faptul că, fără el, s-o recunoaștem cu toții, prieteni și mai puțin prieteni, cinematografia noastră ar fi mai monocordă și mai tristă.” (M.U.)
• Din filmografia lui Iulian Mihu, mai puteți urmări pe CINEPUB cele mai apreciate două filme ale sale: „Viața nu iartă” (1957) și „Felix și Otilia” (1972).
• Regizorul Laurențiu Damian a realizat un documentar care îl are în centru pe Iulian Mihu. Îl puteți urmări pe CINEPUB: „Despre Iulian Mihu așa cum a fost. Despre noi așa cum suntem”.

REPLICI:

• „N-ai murit, Ana. (…) Ești al dracului, m-ai mințit. Să-mi dai ochelarii lui Ion și scrisoarea.” – Savasta (Eugenia Șonea)
• „Ai zis că mori și uite, înfloriși! Iar eu să aștept până când?” – Savasta (Eugenia Șonea)
• „Nici David, nici Goliath nu erau regi, dar Goliath era un uriaș de neînvins. Și Goliath umbla îmbrăcat tot în zale. Avea o sabie și o suliță, iar David era foarte tânăr, ca un fiu de păstor. Goliath făcuse multe războaie.” – Tudora (Marietta Rareș)
• „Nu ăl mai puternic învinge, ci ăl mai drept.” – Tudora (Marietta Rareș)
• „Biserică din lemn? Mi s-a spus că e o biserică normală”. – Preotul (Emanoil Petruț)
• „Niciun fruct nu e atât de acru să nu se coacă cu timpul.” – Ionică (Gheorghe Marin)
• „Să vină toți poporenii și să dea Bisericii și slujitorilor săi tot ceea ce li se cuvine Bisericii și slujitorilor săi.” – Preotul (Emanoil Petruț)

ARTICOLE:

• „Lumina palidă a durerii”, cronică de film de Călin Căliman – istoriafilmuluiromanesc.ro
• „Lumina palidă a durerii”, cronică de film de D.I. Suchianu – aarc.ro
• „La ele m-am gândit când am scris Lumina palidă a durerii” – aarc.ro
• Iulian Mihu, între calofilie și derizoriu – agenda.liternet.ro

Proiect cu opere din patrimoniul cinematografic național, finanțat de Centrul Național al Cinematografiei.
Mulțumiri speciale se cuvin Uniunii Cineaștilor din România și Arhivei Naționale de Film.