CASA DINTRE CÂMPURI (1980) – film dramă online

Regie: Alexandru Tatos
Scenariu: Corneliu Leu
Distribuție: Amza Pellea, Mircea Daneliuc, Tora Vasilescu, Mircea Diaconu, Corado Negreanu, Dorel Vișan, Kitty Stroescu, Mihai Pălădescu
Producător: Sideriu Aurian
Imagine: Nicu Stan, Liviu Pojoni
Montaj: Iolanda Mîntulescu
Sunet: Horia Murgu
Muzică: Lucian Meteoru
An: 1980
Categorie: Lungmetraj
Gen: Dramă
Durată: 90 minute

SINOPSIS

Într-o Cooperativă Agricolă de producţie dintr-un sat de câmpie, legea o face preşedintele discreţionar al cooperativei asistat slugarnic de acoliţii săi: un contabil aparent bleg, dar uns cu toate alifiile, şi miliţianul satului. În calea lor nu stau decât Radu, un tânăr inginer care nu le face jocul, şi Voica, o fată frumoasă pe care contabilul şi-ar dori-o de nevastă, dar care se iubeşte cu Radu. Acest cuplu de oameni care nu acceptă compromisul trebuie redus la tăcere cu orice preţ.

DECLARAȚIE REGIZORALĂ

„Zgomotele şi muzica l-au împlinit şi l-au echilibrat… Nu e un film mare, dar nici nu mă face de ruşine.” (Alexandru Tatos, în „Jurnal”)

APRECIERI CRITICE:

„Bucuria reîntâlnirii cu regizorul Alexandru Tatos este mare, întreagă, pentru că filmul acesta de televiziune îl reprezintă, îi confirmă interesul major pentru problematica actualităţii, îi confirmă pasiunea pentru adevăr, dezvoltatul simţ civic, luciditatea, profesionalismul exemplar.” – Călin Căliman, „Cinema”, 1979

„La începutul anilor ’80, regizorul Alexandru Tatos se întreba retoric dacă filmele româneşti cu adevărat reprezentative sunt «masa informă de pelicule decolorate, tributare simplismului ultrasupărător, turnate, cu o perseverenţă demnă de o cauză mai bună, după aceleaşi tipare demult perimate» sau «cele câteva titluri de excepţie care răsar pe ici pe acolo şi pentru că sunt atât de rare ni se par mult mai importante decât sunt în realitate.»” – Almanahul Cinema, 1980

„Nu clişeele conflictelor de producţie agricolă dintre un inginer zelos şi un preşedinte de C.A.P. retrograd, «fără suflu» şi alergic la noua generaţie sunt nota dominantă în filmul lui Tatos, ci privirea sa aruncată asupra unei lumi invadate de kitsch, delaţiune şi arbitrar – teme preferate ale regizorului şi în «Mere roşii», «Secvenţe» sau «Secretul armei secrete». Kitschul, nota bene, este observat Tatos de la ţară, unde veacurile şlefuiseră «o tradiţie a echilibrului şi a graţiei», iar geniul creator atingea «o perfectă demnitate a expresiei».” – Nina Cassian, „Magazin Estival Cinema”, 1979

„Punctele forte sunt datorate regiei şi echipei (actori, scenografi, compozitor, monteuri, ingineri de sunet) care realizează o supra-extra-dramaturgie. – Ecaterina Oproiu

„Aproape fără excepție, președinții de C.A.P. inventați de scenariști [în filmele românești recente] au aerul unor acareturi hodorogite. Unii-s mohorâți, alții-s mucaliți, unii-s masivi, alții uscățivi. Aproape fără excepție, toți par a avea o incapacitate biologică de a înțelege nu numai binele colectiv, dar nici [sic] pe cel personal. Dacă întunericul de sub frunte ar putea servi ca bază energetică, zeci de comune s-ar putea electrifica din stupiditatea unor conflicte de tipul acestuia: președintele are ciment, dar nu vrea să-l investească în dig. El vrea să-l investească – unde? – în gardul primăriei.” – Ecaterina Oproiu

„Amza Pellea izbuteşte unul din cele mai bune roluri în film (alături de cele din «Duios Anastasia trecea» şi «Imposibila iubire»), Mircea Diaconu – o «lichea» – părăseşte, aici, tipologia «băieţilor buni» («Nunta de piatră», «Mere roşii», «Filip cel bun», «Profetul, aurul şi ardelenii»), Dorel Vişan îmbracă pentru întâia oară costumul de miliţian, iar Tora Vasilescu şi Mircea Daneliuc formează pentru prima dată un cuplu pe ecran (aşa cum aveau să mai fie în «Proba de microfon» şi «Croaziera»).” – Marian Rădulescu, agenda.liternet.ro

„Toţi «anti-eroii» şi «anti-eroinele» lui Alexandru Tatos luptă pentru ceea ce, în Jurnalul său, regizorul numea «păstrarea demnităţii umane terfelită de opresiunea unei tiranii, cât şi de laşitatea oamenilor»”. – Marian Rădulescu, agenda.liternet.ro

„Ceea ce satrapii din administraţia cinematografiei româneşti numeau «întregul şi faptele cu adevărat grave» din «Casa dintre cîmpuri», aveau să se mai regăsească doar în câteva filme, până la mijlocul anilor ’80. «Intelectualizarea» şi înnoirea limbajului cinematografic în perioada acelor ani (mărturie stau filmele lui Mircea Daneliuc, Iosif Demian, Dinu Tănase, Dan Piţa, Mircea Veroiu, Ada Pistiner, Stere Gulea, Constantin Vaeni şi Alexandru Tatos) rămân până în ziua de azi semne ale unui fenomen pe cât de interesant, pe atât de îmbucurător.” – Marian Rădulescu, agenda.liternet.ro

„«Casa dintre câmpuri» e un paradox, fiindcă, deşi Mircea Diaconu, Tora Vasilescu şi Mircea Daneliuc îşi interpretează just personajele, părând să înţeleagă ce joacă, dialogurile scrise de Leu sunt atât de strident false şi exterioare încât par adăugate ulterior realizării filmului. Probabil că cineva care s-ar încumeta să vizioneze filmul fără sonor ar putea aprecia într-o mai mare măsură mizanscena lui Tatos, dar şi eforturile actorilor şi ale celorlalţi membri ai echipei de filmare. Un spectator obişnuit va fi însă respins de replicile nu doar necredibile, ci şi pompoase, pretenţioase imaginate de scenarist.” – Andrei Rus, Film Menu 2009, agenda.liternet.ro

„Jucat de Amza Pellea, exemplarul de președinte din acest film e dintre ăia masivi și nu uscățivi, mucaliți și nu mohorâți. (…) Burta lui Amza Pellea joacă admirabil în filmul ăsta, iar imitația lui demagogică de râs sănătos e o frumusețe. Una peste alta, ce oferă el aici e o critică a charismei pe care în aceeași perioadă o desfășura atât de neproblematizant în rolul lui Nea Mărin.” – Andrei Gorzo, cinepub.ro

„Dacă Daneliuc și Vasilescu își fac aici încălzirea pentru «Proba de microfon», Tatos și-o face și el pe-a lui pentru «Secvențe» (film din 1982 despre care ar merita argumentat că, dintre toate filmele românești, realizate în perioada 1948-1989, care polemizează cu miturile oficiale comuniste și cu felurile standard de a le ilustra, merge cel mai departe).” – Andrei Gorzo, cinepub.ro

„Meritul principal al «Casei dintre câmpuri» este că tipologiile lui centrale au parte de un grad satisfăcător de întrupare. Cu alte cuvinte, e un film de actori. Sau, mai bine zis, e un film de star power. Chiar dacă e un film cast, contează că Vasilescu, Daneliuc și Pellea sunt prezențe atât de sexuale.” – Andrei Gorzo, cinepub.ro

TRIVIA:

• „Casa dintre câmpuri” (octombrie 1980) era, la origine, un film de televiziune (prezentat pe micile ecrane încă din 1979)
• Despre procesul pre-producției filmului, criticul Andrei Rus menționa, într-o ediție a revistei Film Menu din iunie 2009, că filmul a fost realizat de către Alexandru Tatos mai mult din obligație pentru scenaristul Cornel Leu. „Era un factor important de decizie la studioul care produsese filmele anterioare ale regizorului. Tatos simţea că dacă ar refuza proiectul lui Leu ar putea pierde susţinerea studioului de producţie pentru realizarea unor subiecte care îl interesau cu adevărat. Avea să realizeze Casa dintre câmpuri fără prea mare tragere de inimă, confruntându-se şi cu probleme ideologice şi de distribuţie înaintea începerii filmărilor. Va trece prin diferite stări vis-a-vis de proiect, dar, bazându-ne pe însemnările din jurnal, nu pare să ajungă să-l iubească în niciun moment.” (Andrei Rus)
• Alexandru Tatos, născut pe 9 martie 1937 la Bucureşti, face parte, cronologic vorbind, din cel mai fertil grup din istoria filmului românesc de până în prezent, „generaţia 1970”.
• De formaţie regizor de teatru, absolvent al secţiei de profil a Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică din București, asemenea altor mari regizori români (Jean Georgescu, Victor Iliu, Liviu Ciulei, Lucian Pintilie), Tatos a trecut la film la televiziune, primul său contact cu camera fiind prilejuit de serialul „August în flăcări” (1974), realizat împreună cu Dan Piţa.
• Filmul lui „Secvențe” este pe locul 5 în clasamentul celor mai bune 10 filme românești din toate timpurile, realizat în 2008 de către 40 de critici de film.
• „Mere roșii” este primul său film de ficţiune pentru marele ecran.
• Bustul lui Tatos sculptat de Grigore Minea se află din 2003 în scuarul de pe strada Toamnei, lângă Strada Salcâmilor, unde regizorul a locuit toată viața.

REPLICI:

• „Crește zmeura, dar înțeapă rău.” – Ilarie (Mircea Diaconu)
• „Ce faci, bei singur?” – Vardaru (Corado Negreanu)
• „Pe atunci mai țineați cont și de sfaturile prostului ăsta de Axente.” – Axente (Amza Pellea)
• „E un om de mase.” – Vardaru (Corado Negreanu)
• „Muierea veselă ține casa.” – Axente (Amza Pellea)
• „De ce instigi?” – (Mircea Daneliuc)
• „Te-a apucat boala teatrului?” – (Dorel Vișan)
• „Na, buldozere, na utilaje. Îți dă Axente, că Axente are. Îți dau și luna de pe cer, zău așa!” – Axente (Amza Pellea)

ARTICOLE:

• Casa dintre câmpuri – istoriafilmului.ro
• Alexandru Tatos, de la Mere Roșii la Casa dintre câmpuri – istoriafilmuluiromanesc.ro
• Casa dintre câmpuri – tvr.ro
• Cronică: „Sinonimul firescului grăitor, semnificativ”, de Marian Rădulescu – agenda.liternet.ro
• Cronică: „Ceva bun de la filmul românesc”, de Marian Rădulescu – agenda.liternet.ro
• Cronică: „Filmele lui Alexandru Tatos”, de Andrei Rus – agenda.liternet.ro

Proiect cu opere din patrimoniul cinematografic național, finanțat de Centrul Național al Cinematografiei.
Mulțumiri speciale se cuvin Uniunii Cineaștilor din România și Arhivei Naționale de Film.