01 hours 19 minutes

Synopsis

Cuvânt înainte:„Cine are dreptate” rămâne ultimul film al lui Alexandru Tatos, dus până la capăt și oferit publicului de echipa sa, coordonată de operatorul de cameră Vivi Drăgan Vasile, după dispariția regizorului.

ENGLISH
Cine are dreptate? (1990) de Alexandru Tatos - film drama online pe CINEPUB

Regie: Alexandru Tatos
Scenariu: Paul Everac
Distribuție: Andrei Ralea, Oana Pellea, Andrei Finți, Zoltan Vadasz, Maria Munteanu, Ovidiu Ghiniță, Valeriu Preda, Emilian Belcin, Cătălina Mustață, Liviu Pancu, Cerasela Iosifescu, Marin Alexandrescu, Smaragda Olteanu, Constantin Rășchitor
Producător: Cristina Corciovescu (Casa de filme patru)
Imagine: Vivi Drăgan Vasile
Montaj: Adina Petrescu
Sunet: Horea Murgu, Mihai Popescu
Muzică: Anca Dumitrescu (redactor muzical)
An: 1990
Categorie: Lungmetraj
Gen: Dramă
Durată: 79 minute

SINOPSIS

Avaria produsă într-un mare combinat de pe malul Dunării necesită o anchetă serioasă din partea Ministerului de resort. Alexandru Nedelcu, inspectorul venit pentru această anchetă, trebuie să se descurce complicata ţesătură de minciuni, resentimente şi invidii, şi în cele din urmă constată că incriminaţii, inginerul Radu Zimniceanu, fostul său coleg de studii, şi inginera Lidia Dumitru nu sunt vinovaţi. Numai că probitatea lui Nedelcu este la rândul ei pusă la îndoială de către cei interesaţi ca adevărul să nu iasă la lumină şi care au puterea de a influenţa Ministerul să declanşeze o nouă anchetă.

DECLARAȚII REGIZORALE

Alexandru Tatos, pentru revista „Cinema”, februarie 1982

„Secretul artei şi al artistului este să reuşească să surprindă, să confere unui fapt aparent banal potenţele, semnificaţiile generalizatoare pe care le implică.”

„O carieră artistică e ca o cursă de maraton care se încheie o dată cu sfârşitul vieţii celui în cauză.”

„Profesionalismul nu este totul la un film. Dacă filmul nu are acea notă aparte, a lui, dacă personajele şi povestea nu ies din tipare şi devin inconfundabile (dar în acelaşi timp general Umane) totul e de pomană. Profesionalismul este o chestiune obligatorie: ca spălatul pe dinţi.”

„În fiecare din filmele mele am folosit ciné-verité-ul. De multe ori mizanscena clasică e confundată cu aceasta surprindere pe viu a realităţii. Chiar la filmele mele s-a făcut această confuzie în cronici. Ceea ce înseamnă că uneori «confecţia» sau «convenţia» poate fi tot atât de «reală» ca un ciné-verité. Nu spun un lucru nou când afirm că în cinema realitatea poate fi de multe ori mai adevărată atunci când o plăsmuieşti…”

APRECIERI CRITICE:

„Filmat în ultimele luni ale regimului lui Ceaușescu, «Cine are dreptate?» a avut rara șansă să fie definitivat în atmosfera dezlănțuită de libertate de după căderea comunismului și să scape de multiplele ședințe de vizionare care de cele mai multe ori determinau modificări substanțiale ce alterau intențiile și concepțiile regizorale. Contextul inedit în care a fost realizat ne oferă un prilej unic de a întrezări contrafactual cum ar fi putut arăta filmele cinematografiei ceaușiste în absența încorsetatului sistem de cenzură. Ultimul film al lui Alexandru Tatos este în definitiv un curios artefact cultural, în același timp martor și produs al celor două lumi despărțite iremediabil de traumatizantul decembrie 1989.” – Bogdan Jitea, cinepub.ro

„În rolul inginerei Lidia Dumitru, Oana Pellea realizează poate cel mai badass personaj feminin al cinematografiei ceaușiste, un melanj surprinzător de duritate exterioară și de sexualitate încrezătoare.” – Bogdan Jitea, cinepub.ro

„În situațiile scenariului, în dilemele personajelor, dar mai ales în cabala imposturii, care conduce spre deznodământul de cerc vicios (într-adevăr vicios) al filmului, regizorul și-a găsit un spațiu prielnic pentru manifestarea propriei stări de spirit. Așa se face că filmul unei «avarii» dintr-un combinat industrial (cu tradiționalul reprezentant «de la centru» care vine să ancheteze circumstanțele accidentului) devine explicit filmul unei avarii sociale mult mai grave, avaria ― morală, economică, spirituală — a unei societăți bazate pe minciună, delațiune și conjunctură.” – Călin Căliman, revista „Noul Cinema” nr. 7/1990, aarc.ro

„Filmul rezistă atât ca mărturie a distorsiunii artei controlate dar, încă mai reliefat, a artistului în inflexibilă împotrivire.” – Tudor Caranfil, „Dicţionar de filme româneşti”, 2002

„Filmul pune în discuţie posibilitatea atingerii adevărului obiectiv ce rămâne în continuare necunoscut celor «în afară», din cauza suspiciunii. Este o lume în care, pentru ca să rămâi om, trebuie să te retragi, să te ascunzi.” – Marian Rădulescu, agenda.liternet.ro

„Avem aici tot ce (nu) vrei: inginerul «progresist», inginerul retrograd şi oportunist, un tânăr fugit de acasă… pentru a trăi la căminul de nefamilişti şi a face facultatea la seral, cantina muncitorească (e drept, mai puţin atractivă şi diversificată decât hangarele similare din mall-urile de azi, dar la fel de impersonală ca şi acestea), o poveste de dragoste principială (adică asexuată) ş.a.m.d.; altfel spus, cutumele şi poncifele epocii se regăsesc aici cu toptanul. Dar Alexandru Tatos ştie să surmonteze aceste neajunsuri şi să ofere, din nou, un film adevărat, curat, cinstit.” – Ioan-Pavel Azap, istoriafilmului.ro

„Alexandru Tatos își construia opera cu migală, cu minuție și cu măiestria unui bijutier. Vocea lui nu era strigăt, era șoaptă, șoapta care cuprindea în ea strigătul înăbușit al revoltei, al mâniei, al acuzei. Nu a suportat niciodată mistificarea. Credea că tot ce este mizer, degradant, demagogic trebuie să dispară. Gândea cu profunzimea și noblețea unui erou romantic… Apoi au venit filmele… Cele zece filme pe care le vedem și astăzi cu bucuria pătrunderii prin ele, într-o susbstanță umană în care dialogul și comuniunea întăresc verticalitatea ființei.” – Alexa Visarion, în prefața volumului „Teatrul, dragostea dintâi”

„Tatos nu e numai regizor, e şi intelectual.” – Eugenia Vodă

TRIVIA:

  • Filmările au fost finalizate la 9 noiembrie 1989, însă Alexandru Tatos s-a stins din viață pe 31 ianuarie 1990, motiv pentru care filmul a fost terminat de către foștii săi colegi de echipă (sub coordonarea operatorului de cameră Vivi Drăgan Vasile).
  • A avut premiera la 4 iunie 1990. Vineri, 1 iunie 1990, la ora 10.00, la Direcția Difuzării Filmelor (strada Iulius Fucik) a avut loc avanpremiera filmului în cadrul căreia echipa de producție a filmului s-a întâlnit cu membri ai presei (de specialitate). Participanții au evocat dăruirea exemplară a regizorului cu care se abandona muncii. Printre cei prezenți s-au aflat Radu Stegăroiu, Paul Everac, Vivi Drăgan, Cristina Corciovescu și Liana Tatos. (Ion Crețu, „Recviem pentru Alexandru Tatos”).
  • Filmul a fost vizionat de 53.879 de spectatori în cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31 decembrie 2014 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei.
  • Alexandru Tatos, născut pe 9 martie 1937 la Bucureşti, face parte, cronologic vorbind, din cel mai fertil grup din istoria filmului românesc de până în prezent, „generaţia 1970”.
  • De formaţie regizor de teatru, absolvent al secţiei de profil a Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică din București, asemenea altor mari regizori români (Jean Georgescu, Victor Iliu, Liviu Ciulei, Lucian Pintilie), Tatos a trecut la film la televiziune, primul său contact cu camera fiind prilejuit de serialul „August în flăcări” (1974), realizat împreună cu Dan Piţa.
  • Filmul lui „Secvențe” este pe locul 5 în clasamentul celor mai bune 10 filme românești din toate timpurile, realizat în 2008 de către 40 de critici de film.
  • „Mere roşii” este primul său film de ficţiune pentru marele ecran.
  • Bustul lui Tatos sculptat de Grigore Minea se află din 2003 în scuarul de pe strada Toamnei, lângă Strada Salcâmilor, unde regizorul a locuit toată viața.

REPLICI:

• „Anumiți tovarăși, din motiv că au un sentiment de simpatie sau de alt fel, tolerează în serviciu oameni care nu corespund.” – Cernăucan (Smaragda Olteanu)
• „De ce e așa a dracului? Are necazuri? Nu-i căsătorită?” – Ing. Alexandru Nedelcu (Andrei Ralea)
• „Zice lumea că se ține cu un străinache. RFG-ist sau cam așa ceva.” – Dobrița Ghenea (Cerasela Iosifescu)
• „Sărmană victimă!” – Lidia (Oana Pellea)
• „Am un cuțit la mine, nu putem rupe din pâine așa.” – Mimi Lăzăreanu (Maria Munteanu-Belcin)
• „Frumoasă cravată, v-ați pus-o în cinstea mea?” – Lidia (Oana Pellea)
• „Dacă vrei să rămâi pe moșia mea, trebuie să semnezi armistițiu.” – Lidia (Oana Pellea)
• „Te prețuiesc într-o anumită măsură pentru că vrei să fii principial, și pentru că ești slab, și pentru că ești grav, și pentru că ești delicios… de orb.” – Lidia (Oana Pellea)

ARTICOLE:

Proiect cu opere din patrimoniul cinematografic național, finanțat de Centrul Național al Cinematografiei.
Mulțumiri speciale se cuvin Uniunii Cineaștilor din România și Arhivei Naționale de Film.

Alte filme disponibile pe cinepub.ro