01 hours 41 minutes

Synopsis

Cuvânt înainte: “Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii” este filmul de debut al lui Cătălin Mitulescu, prezentat și premiat (la secțiunea Un certain regard) în cadrul Festivalului Internațional de Film de la Cannes, în 2006.

Un film despre cum un puști de 7 ani (Timotei Duma) ne-a scăpat de Ceaușescu, iar o adolescentă de 17 ani (Dorotheea Petre) și-a putut hotărî viitorul, o tragi-comedie cu nuanțe de absurd și sublim.

ENGLISH
Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii (2006) de Catalin Mitulescu - film drama online pe CINEPUB

Regie: Cătălin Mitulescu
Scenariu: Cătălin Mitulescu
Distribuție: Dorotheea Petre, Timotei Duma, Marius Stan, Marian Stoica, Ionuț Becheru, Cristian Văraru, Mircea Diaconu, Carmen Ungureanu, Nicolae Praida, Cristian Nicolaie
Producător: Cătălin Mitulescu, Daniel Mitulescu, In-Ah Lee, Philippe Martin, David Thion, Martin Scorsese (producător executiv), Wim Wenders (producător executiv)
Imagine: Marius Panduru
Montaj: Cristina Ionescu
Sunet: Yves Marie Omnes
Muzică: Alexander Bălănescu
An: 2006
Categorie: Lungmetraj
Gen: Dramă
Durată: 101 minute

SINOPSIS

București, 1989. Eva (Dorotheea Petre), fratele ei mai mic Lalalilu (Timotei Duma) și părinții lor locuiesc într-un cartier mărginaș al capitalei. Lalalilu are 7 ani și o adoră pe Eva. Eva are 17 ani și este pentru prima dată îndrăgostită. Viața Evei se schimbă, însă în ziua în care ea și Alexandru sparg, în școală, din greșeală, bustul lui Ceaușescu. Sunt prinși ți li se cere să își facă autocritica în fața unei adunări comuniste. Obligat de tatăl său, Alexandru se umilește și scapă. Eva refuză, este exmatriculată și transferată la o școală profesională de la periferia orașului. Îl părăsește pe Alexandru și, împreună cu Andrei, pune la cale un plan să fugă din România. Vor să treacă Dunărea înot. Martor al plecării celor doi, Lalalilu ia decizia vieții lui.

PREMII:

  • 2005 – Sundance – Premiul NHK – Cel mai bun proiect european
  • 2006 – Festivalul Internațional de Film de la Cannes, secțiunea Un certain regard – Premiul de interpretare feminină (Dorotheea Petre)
  • 2006 – Festivalul Internațional al Producătorilor de Film Independenți – Premiul pentru cel mai bun film
  • 2007 – Premiile Gopo – Premiul pentru cel mai bun montaj
  • 2007 – Premiile Gopo – Premiul pentru cea mai bună muzică originală
  • 2007 – Premiile Gopo – Premiul pentru cea mai bună scenografie
  • 2007 – Premiile Gopo – Premiul pentru cele mai bune costume
  • 2007 – INNSBRUCK – Premiul publicului

FESTIVALURI:

  • 2007 – Premiile Oscar – Reprezentarea României la secțiunea „Cel mai bun film străin”

DECLARAȚIE REGIZORALĂ

„Orice scenariu scriam, nu puteam să trec de perioada liceului, de Colentina, cartierul în care am copilărit, la fel cum Andreea nu putea trece peste poveştile din copilărie în care făcea planuri să-l omoare pe Ceauşescu. Aşa am scris scenariul. Tot timpul am visat un film în care timpul să curgă ca pe vremea lui Ceauşescu, un film cu adolescenţi, cu copii, cu iubiri, cu trădări, un film care să aibă ritmul acelor vremuri. Sincer, mi-e dor de perioada aia, mi-e dor de cum râdeam atunci, de cum ne distram. Am încercat să aduc asta în film. Am încercat să creez o lume plină de viaţă peste care Revoluţia să pice din senin, schimbînd destinele.” – Cătălin Mitulescu, în interviu cu Iulia Blaga – agenda.liternet.ro

APRECIERI CRITICE:

„Primul film al lui Cătălin Mitulescu este o poveste încântător spusă. Dorotheea Petre, o magnetică nouă prezență a ecranului. Mitulescu a izbutit să împace cu succes tonalitățile tragicomice oferind spectatorului sentimentul că în epoca aceea au trăit oameni obișnuiți, deloc eroici, care au stat cu teamă în umbră, până când revoluția le-a dărâmat brusc lumea.” — Deborah Young, „Variety”, 25 mai 2006

„«Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii» satisface atât gustul pentru filmul de autor, cât și pentru cinematograful comercial; ar trebui să fie un mare succes de public, dacă este promovat ca atare. Într-un debut asigurat, Mitulescu este bine servit de către întreaga distribuție și în special de luminoasa performanță a Dorotheei Petre în rolul Evei.” — Bernard Besserglik, „Hollywood Reporter”, 2006

„Principalul atu al filmului este reconstituirea substanțială, corectă și incitantă a epocii în care se petrece acțiunea, și anume ultimele (vreo opt) luni ale regimului ceaușist, intriga referindu-se la ultimele zvârcoliri ale tristei și dureroasei «epoci de aur»”. – Călin Căliman

„Acest film marchează, în peisajul cinematografic românesc, trecerea dinspre o estetică a disperării spre una a speranţei. (…) O poveste bine spusă despre o perioadă problematică, un demers rezultat dintr-un mod autentic de a «simţi» despre comunism, foarte bine susţinut de actori, regie şi scenariu. Un film terapeutic despre trecut.” – Anda Cadariu, „Bucureștiul cultural”, iunie 2006, agenda.liternet.ro

„Cătălin Mitulescu (aproape) reuşeşte un pariu imposibil cu spectatorul: îl angajează în trecut de o manieră ambivalentă, paradoxală: pe de o parte redeşteaptă demonii unui trecut detestabil, iar pe de alta, ştie că spectatorul nostalgic posedă capacitatea de a se ataşa de obiecte, dar ca obiect pierdut, noţiune apropiată de limbajul psihanalitic.” – Mirel Bănică, agenda.liternet.ro

„E unul dintre cele mai bune filme româneşti. Nu-ţi dă senzaţia de genialitate regizorală sau a scenariului, dar îl simţi imediat aproape. Aproape de ceea ce ai fost, cândva.” – Eduard Țone, „Aproape”, agenda.liternet.ro

„Filmul e foarte frumos. Începe foarte urât. Oameni posomorâţi, haine mohorâte, atmosferă sumbră, apăsătoare, poze celebre cu Ceauşescu, într-o atmosferă festivistă… şi deodată, celebrul portret «în două urechi» al lui Nea Nicu… arătând altfel! Schimonosit, semi-caricatural! Semn că «ceva» nu e-n regulă! Şi-ntr-adevăr, nu e! Băieţelul de vreo nouă ani din centrul secvenţei este ales cu mare pompă pentru că însuşi Cârmaciul să-i dăruiască o roată de caşcaval… moment în care înţelegem că, precum Fellini în «Otto e mezzo», Mitulescu a ales să ne capteze în universul filmului său prin portiţa onirică. (Precum Fellini, precum Buñuel adesea, precum Tarkovski pe alocuri, precum Daneliuc pe multe locuri… Dar nu-i nimic. Visul rămâne întotdeauna un vestibul inepuizabil!) – Mihnea Columbeanu, octombrie 2006, agenda.liternet.ro

„Filmul lui Cătălin Mitulescu cred că te impresionează mai mult prin ce ar putea răscoli în tine decît prin ce îţi oferă. (…) Noi, care eram prea mici ca să raţionăm, ca să ne luptăm cu sărăcia, ca să putem face compromisuri mai mari sau mai mici – ne uităm la perioada asta cu multă nostalgie.” – Iulia Blaga, agenda.liternet.ro

„Mitulescu e foarte bun pe detalii. (…) Problema e că acumularea pătimaşă de obiecte din recuzita comunismului nu garantează autenticitatea viziunii şi că fiorul recunoaşterii nostalgice nu ţine loc de cunoaştere; iar în lipsa cunoaşterii, a acelei autenticităţi mai profunde, nostalgia e doar un fel de destrăbălare – nu înseamnă nimic.” – Andrei Gorzo, agenda.liternet.ro

„Plasat în zona filmelor despre Revoluţie – sau, mă rog, despre înainte de Revoluţie şi puţin după -, e un film românesc de colecţie. Spun asta nu pentru că ar fi din cale-afară de bun, ci pentru că, în mare, el asta face: colecţionează. Ai senzaţia că cineva a adunat cu asiduitate toate simbolurile de pe vremea lui Ceauşescu şi apoi ţi le-a basculat la grămadă pe ecran.” – Daniel Goace, „Academia Cațavencu”, septembrie 2006, agenda.liternet.ro

„«Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii» este, fără doar și poate, un film de maturizare în care regizorul și coscenarista sa și-au folosit propriile amintiri din adolescență. (…) Este un film deschis la interpretări multiple, care a trecut cu bine testul timpului.” – Mihai Fulger, cinepub.ro

TRIVIA:

  • Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii reprezintă filmul de debut al regizorului Cătălin Mitulescu.
  • Proiectul filmului a fost început încă din 2004; s-a avansat în stadiul de pre-producție odată cu finalizarea casting-ului, în iunie 2005.
  • Filmul a fost proiectat în 2006 la Cannes, alături de alte filme românești (A fost sau n-a fost?, al regizorului Corneliu Porumboiu și Marilena de la P7, în regia lui Cristian Nemescu).
  • Filmările au avut loc în București și în suburbia Voluntari (cu excepția câtorva secvențe, filmate la Eșelnița și în apropierea cazanelor Dunării), în vara și toamna anului 2005.
  • Dorotheea Petre (Eva) a absolvit facultatea de actorie a Universitășii Naționale de Teatru și Film (UNATC), București. Anterior filmului, a jucat rolul principal în lung-metrajul Ryna, debutul regizoarei Ruxandra Zenide (unde Cătălin Mitulescu a fost producător).
  • Timotei Duma a fost introdus în lumea filmului prin rolul lui Lalalilu. După această participare însă, a hotărât să renunțe la actorie.
  • De asemenea, și pentru Ionuț Becheru (Vomică) a fost prima apariție în lumea cinematografiei. Nici el nu a continuat o carieră în acest domeniu.
  • Cristian Văraru (Andrei) a fost remarcat de Cătălin Mitulescu la reprezentarea unui spectacol-monolog în cadrul festivalului MaiArt. A urmat, apoi, studii muzicale.
  • Marius Valentino Stan (Tarzan) a fost ales pentru casting de către Emil Slotea, primul asistent de regie al filmului, distribuindu-l în rolul care a reprezentat, asemenea colegilor săi, debutul lui ca actor.

REPLICI:

• „Toți românii au avut dinți de lapte? Și Ceaușescu?” – Lalalilu (Timotei Duma)
• „Te rog să nu mai vorbești nici de Dumnezeu, nici de Ceaușescu.” – Mama (Carmen Ungureanu)
• „Cine nu vrea să treacă anul, merge la muncă. Sau, dacă nici asta nu vă place, la pușcărie.” – Directorul liceului industrial (Florin Zamfirescu)
• „Asta vă așteaptă dacă nu știți să apreciați ce face statul pentru voi.” – Directorul liceului industrial (Florin Zamfirescu)
• „Ce treabă ai tu cu el? Are probleme. Și el, și familia lui au probleme.” – Tata (Mircea Diaconu)
• „Ca să reușim, trebuie să lucrăm fără emoții și sentimente. Eu sunt mai mult decât trupul ăsta de care te-ai putea îndrăgosti.” – Andrei (Cristian Văraru)
• „Vrei să mă dezbrac și eu?” – Eva (Dorotheea Petre)
• „Eu te-am făcut, eu te omor.” – Tata (Mircea Diaconu)

ARTICOLE:

Proiect cu opere din patrimoniul cinematografic național, finanțat de Centrul Național al Cinematografiei.
Mulțumiri speciale se cuvin Uniunii Cineaștilor din România și Arhivei Naționale de Film.

Alte filme disponibile pe cinepub.ro