MERE ROȘII (1976) – film dramă online

Regie: Alexandru Tatos
Scenariu: Ion Băieșu
Distribuție: Ion Cojar, Mircea Diaconu, Emilia Dobrin, Carmen Galin, Ernest Maftei, Mitică Popescu, Angela Stoenescu, Florin Zamfirescu
Producător: Constantin Stoiciu
Imagine: Florin Mihailescu
Montaj: Yolanda Mintulescu
Sunet: Horea Murgu
Muzică: Cornel Taranu
An: 1976
Categorie: Lungmetraj
Gen: Dramă
Durată: 85 minute

38,985 – Spectatori Cinepub

SINOPSIS

Eroul principal, un tânăr medic chirurg (pasionat consumator de mere roșii), excelent profesionist, inflexibil cu respectarea normelor morale, se află într-o luptă permanentă cu indiferența și ignoranța semenilor săi, cu micimea lor sufletească, cu obtuzitatea și carierismul directorului spitalului.

Mere Roșii exprimă mai exact conflictul dintre talentul, abnegația profesională, respectarea jurământului lui Hipocrate, al protagonistului aflat față în față cu mediocritatea, suficiența și carierismul unor confrați, care, cu orice preț, vor să acceadă pe scara profesională și socială. Ascensiunea tânărului medic Mitică Irod, repartizat într-un spital de provincie, îl face pe doctorul Mitroi, prototipul personajului plafonat profesional, să-și vadă periclitată poziția de director al spitalului.

Mitică (entuziast, carismatic și convingător în rolul actorului Mircea Diaconu) nu face niciun compromis în relația cu superiorul său, căruia-i amintește mereu de menirea acestuia, de funcția pe care o reprezintă. Ignoră așa-zisele “conveniențe sociale” și nu face rabat în abordarea problemelor spitalului și ale pacienților. Bine intenționat și lucid, gata de sacrificii personale, el consideră că are pe lume un singur dușman real: moartea, pe care, din păcate, nu reușește întotdeauna s-o înfrângă.

REGIZORUL DESPRE FILM:

“M-am preocupat intens, în primul rând, de problemele gramaticale ale profesiei. E drept, poate că filmul are un soi de entuziasm pe care nu l-am găsit ulterior. Am vrut să fie o poveste omenească și cred că a ieșit ca atare. Iar faptul că este adevărat nu-l consider un merit deosebit, ci o condiție obligatorie. Nu mi-am propus să fac “Mere roșii” adevărat sau mai puțin adevărat. L-am făcut așa cum am simțit.” Alexandru Tatos

APRECIERI CRITICE:

Comedie – dramă. În lumea unui orășel de provincie, un tânăr chirurg nonconformist – pasionat consumator de mere roșii – își impune o conduită morală și profesională inflexibilă, dar puternic colorată de umor și umanitate, ca replică dată ticăloșiei, obtuzității administrative și carierismului, care nu reușesc să-l doboare, nici să-l compromită. – Bujor T. Râpeanu (”Filmat în România”, 2005, Ed. Fundației Pro)

Pornit de la un scenariu de Ion Băieșu, filmul lui Alexandru Tatos înfățișează portretul moral încântător și credibil al unui tânăr chirurg care-și înțelege meseria ca pe o pasiune devoratoare. Pe deoparte, este vorba în film despre dăruire, talent, entuziasm, „flacără”, altruism, pe de alta – pentru că filmul are și un „conflict”, susținut cu tact și cu măsură – despre oportunism, egoism, invidie, lașitate, suspiciune. Printre „pozitivii” confecționați ai filmelor românești, medicul din Mere roșii, superb și foarte nuanțat interpretat de Mircea Diaconu (actorul confundându-se cu personajul și vice-versa), este o lăudabilă excepție. Împreună cu Mircea Diaconu apar în film Angela Stoenescu (o asistentă de spital pe care tânărul doctor o iubește), Ion Cojar (o„glorie” medicală care ține ședințe și „trage sfori”), Carmen Galin (o profesoară de psihologie înrudită, ca specie, cu tânărul doctor), Ernest Maftei (un bătrânel guraliv în camera de gardă), Emilia Dobrin, Florin Zamfirescu, Mitică Popescu… Pe bună dreptate s-a considerat, în cronicile de premieră, că un film precum Mere roșii a contribuit efectiv la maturizarea filmului nostru de actualitate. –  Călin Căliman

ARTICOLE:

• Mere roșii (Alexandru Tatos, 1975) – Ovidiu Pop – blogdefilm.ro
• TEATRU ŞI FILME ROMÂNEŞTI: ”Mere roşii” (1976) – 2020 – agerpres.ro

Proiect cu opere din patrimoniul cinematografic național, finanțat de Centrul Național al Cinematografiei.
Mulțumiri speciale se cuvin Uniunii Cineaștilor din România și Arhivei Naționale de Film.