AMINTIRI BUCUREȘTENE (1970) – film documentar online

Regie: Radu Gabrea
Povestitori: Valeria Gagealov, Mihai Pălădescu
Comentariu: George Macovescu
Producător: Studioul cinematografic „București”
Imagine (filmări combinate): Dan Eugen
Montaj: Margareta Anescu
Sunet: Andrei Papp
Muzică: Constantin Alexandru
An: 1970
Categorie: Lungmetraj
Gen: Documentar
Durată: 71 minute

19,841 – Spectatori Cinepub

SINOPSIS

„Amintiri bucureștene are tot ce trebuie ca sa încânte: inedit și senzațional, multă curiozitate și puțin ridicol, duioșie si ironie, imagini frapante și emoționante”. – Ion Cantacuzino (în revista „Cinema”, 1971).

Filmul este valoros mai ales prin imaginile-document pe care le prezintă. Descoperim, spre exemplu, scene cu Tudor Arghezi privind panorama orașului, cadre rare cu Maria Tanase sau înregistrări cu manifestații de stradă din 1912 (unele dintre acestea fiind utilizate cu scop propagandistic, pentru a ilustra și evenimente petrecute în anii ‘20).

APRECIERI CRITICE:

• „Un film de montaj se constituie pe două coordonate inexorabile: alegerea materialului documentar şi compoziţia lui. Alegerea presupune o dificilă muncă de depistare şi de selecţie a imaginilor, după un plan preconceput, dar şi cu un dram de noroc. În materia aceasta, sarcina lui Radu Gabrea nu a fost uşoară, căci documentele ce mai există din câte s-au filmat în Bucureştiul de altădată sunt destul de puţine. El a fost uneori obligat să completeze cu fotografii şi desene ceea ce norocul nu i-a oferit, din tot ce planul lui preconceput de scenarist căuta să afle, dar aceste fotografii au fost inspirat exploatate şi redate vieţii. Alteori a găsit unele scene de mare expresivitate — secvenţa filmului de familie în grădină este excelent prezentată, ca idee, grupaj şi comentariu, sau altele de o profundă semnificaţie, cum este senzaţionalul cântec al Mariei Tănase la Moşi, răscolitoare scenă ce s-ar preta la o exegeză dureroasă asupra condiţiei artistului în epoca respectivă.” – Eva Sîrbu, revista „Cinema” nr. 1, ianuarie 1971 (aarc.ro)
• „«Amintiri bucureştene» e o asemenea tentativă de «biografie» a capitalei noastre, căreia i se caută dincolo de paginile oficiale ale jurnalelor de actualităţi, dincolo de scenele pitoreşti, uneori împrumutate din filmele de ficţiune, dincolo de comunicarea imediată, contingentă un suflet, un «fel de a fi», dacă nu chiar un «stil». Această căutare se ghiceşte din intenţia iniţială a «prefeţei» argheziene şi apoi printre secvenţe şi mai ales printre rândurile comentariului înţelept al lui George Macovescu, cu un desen riguros care evită pleonasmele imagine-cuvânt, cu o justă măsură între informaţia exactă, accentul critic sau chiar ironic, şi o reţinută undă lirică.” – Florian Potra, vol. „O voce din off” (aarc.ro)
• „Ion Cantacuzino este un prea atent şi exersat cunoscător şi observator al fenomenului cinematografic pentru a-i fi scăpat din aceste Amintiri bucureştene o inadvertenţă de informaţie, o fluctuaţie în dinamica filmului. Cronica apare la rândul ei ca o «cronică de montaj», minuţinosă, exactă. Dar filmul regizorului lui «Prea mic pentru un război atât de mare» are, atunci când renunţăm la o virtuală riglă de calcul, mult farmec. Un farmec născut din poezia imaginilor de odinioară dar şi din inteligenţa cu care regizorul a înlănţuit argumentele vizuale, din ironia prezentă în subtextul acestora. Acest film de montaj a însemnat pentru Radu Gabrea un excelent teren de exerciţiu.” – Adina Darian, revista „Cinema”, 1 ianuarie 1971 (aarc.ro)
• „Două completări. Filmul este făcut, (şi asta se simte în fiecare cadru) cu o plăcere tinerească de a lucra, de a regăsi la masa de montaj, din fotograme şi fotografii vechi, chipul oraşului de altădată. Apoi Gabrea a ştiut să privească bătrânele imagini cu înţelegere, dar fără o exagerată melancolie. O notă de îngăduitoare ironie pluteşte peste acele pasagii care altfel ne-ar fi părut desuete.” – Al. Racoviceanu, revista „Cinema”, 1 ianuarie 1971 (aarc.ro)
• „Sunt de acord mai ales cu două dintre remarcile lui lon Cantacuzino. Prima: că acest gen şi această temă a Amintirilor au fost «o dificilă muncă» pentru un tânăr regizor. A doua: că e greu de intuit «ideea directoare» a acestui montaj de fotografii, cu câteva cadre filmate, parcimonios alese şi folosite. Mai cred că Valeria Gagialov şi Mihai Pălădescu trădează şi accentuează, prin interpretarea dată textului, un exces de răceală complice cu zeflemeaua.” – Valerian Sava, revista „Cinema”, 1 ianuarie 1971 (aarc.ro)
• „Filmul lui Radu Gabrea, pe care l-am văzut a doua zi după premieră, m-a obosit teribil: am stat în picioare tot timpul. Nu era un loc liber unde să mă aşez. A propos de acest film, mă gândesc că şi noi, cei de azi, cu cele de azi, vom fi, mai mult sau mai puţin, pentru generaţiile viitoare, alte amintiri în cinemateca naţională. Să ne străduim, deci, ca amintirile epocii actuale să le pară cât mai frumoase.” – Jean Georgescu, revista „Cinema”, 1 ianuarie 1971 (aarc.ro)
• „În ciuda sărăciei de imagini înregistrate pe peliculă, filmul este emoţionant în multe secvenţe ale sale.” – Gheorghe Vitanidis, revista „Cinema”, 1 ianuarie 1971 (aarc.ro)

TRIVIA:

• Filmul urmărește evoluția Bucureștiului în imagini de arhivă începând de la începuturile cinematografiei (circa 1900) și până în 6 martie 1945 – pentru a surprinde caracterele permanente ale orașului.
• Gabrea a vizionat aproximativ 200 de titluri și peste 60.000 de metri de peliculă din Arhiva Națională de Filme pentru a găsi imaginile potrivite.
• Deși inițial ar fi fost tentat să folosească doar jurnale de actualități, Gabrea a inclus și foarte mult material din filme artistice vechi, considerându-le expresii ale modului în care regizorii au „văzut” epocile respective.
• La realizarea filmului au constribuit: Arhiva Națională de Filme, Muzeul de Istorie a Mun. București, Institutul de Științe Istorice și Social Politice, Muzeul Literaturii Române, Discoteca Radioteleviziunii Române.
• Filmul a fost vizionat de 847.495 de spectatori în cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31 decembrie 2014 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei.
• Regizorul şi scenaristul Radu Bartolomeu Gabrea s-a născut la 20 iunie 1937, la Bucureşti. A urmat cursurile Liceului “Spiru Haret” din Bucureşti. A absolvit apoi Institutul de Construcţii Bucureşti (1960) şi Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică (IATC) – secţia Regie film (1968). În 2004, publică, în România, volumul “Werner Herzog şi mistica renană” (premiul UCIN ex-aequo), care a fost subiectul lucrării sale de doctorat în comunicaţii sociale, susţinută la Universitatea Louvain-la-Neuve (Belgia).
• Potrivit aarc.ro, revistă online editată de Uniunea Cineaştilor din România, în 1956 are loc un prim diferend al studentului Radu Gabrea, aflat atunci în anul II la Institutul de Construcţii, cu regimul comunist, acesta fiind arestat pentru că voia să participe, împreună cu alţi studenţi, la o manifestaţie de solidaritate cu Revoluţia din Ungaria. „După 9 luni de arest, este eliberat şi apoi readmis la Facultatea de Construcţii, pe care a absolvit-o, devenind inginer în construcţii civile şi industriale”, se arată pe site-ul citat.
• Mai târziu, se înscrie la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti. Lungmetrajul său de debut, „Prea mic pentru un război atât de mare” (1970), după un scenariu de D.R. Popescu, este premiat la Festivalul de la Locarno, în 1970, şi selecţionat la „Quinzaine des réalisateurs”, la Cannes, tot în 1970.

REPLICI:

• „Bucureștii își au și ei amintirile lor, păstrate în memoria oamenilor, înscrise pe hărtie, reținute pe peliculă.”
• „Început de veac la București. În Cișmigiu se patina, mai bine spus, se aluneca pe gheață.”
• „Pe Calea Victoriei treceau sănii. În istoria orașului, terasa Oteteleșanu a intrat ca o instituție. Academia, terasa, teatrul și Cafeneaua literară.”
• „Moda pariziană stăpânea protipendada bucureșteană. Se purta maxi, talia era sus.”
• „La Arenele Romane se îngrămădeau, și nu prea, oficialități. Hai, gogomani, la jubileu, spunea Caragiale.”
• „Cinematograful, minunea secolului, năvălise în București.”
• „Avionul lui Vlaicu a constituit o mare realizare a aviației timpului.”
• „Blériot, învingătorul Canalului Mânecii, a sosit la București.”
• „1910. La Sala Dacia, muncitorii manifestau, ieșeau în stradă și Bucureștii arătau, atunci, altfel.”
• „Pe plaja de la Floreasca se dansa charleston.”
• „Radioul era în fașă.”
• „Fănică Luca era tânăr. Muzică ușoară. Silly Vasiliu.”
• „Cafenelele își întindeau mesele pe trotuare, berea era rece, dar nu întotdeauna, cafeaua era bună, dar nu întotdeauna, garsonul era amabil, dar nu întotdeauna.”
• „De la Capșa și până-n Piața Palatului, mai ales trotuarul, este o adevărată expoziție ambulantă de tot ce vreți.”
• „În luna mai, în câmpul lui Eliad se deschidea Târgul Moșilor.”
• „Când nu era la Cărăbuș, Tănase turna filme.”
• „Grivița a lăsat urme adânci în conștiința poporului român.”

ARTICOLE:

• Cronică: „Amintiri bucureștene”, de Ion Cantacuzino – aarc.ro
• 100 de ani de plimbări bucureștene în 21 de filme – urbaneye.ro
• Cronică: „Orașul din arhiva de filme”, de Eva Sîrbu – aarc.ro
• Cronică: „Amintiri bucureștene”, de Florian Potra – aarc.ro
• Articol comun: „«Amintiri bucureștene» – Pro sau contra?” – aarc.ro
• Cronică: „O obligație morală”, de Radu Gabrea – aarc.ro
• Cronică: „Reclama în acțiune”, de Radu Gabrea – aarc.ro
• Bucureștiul, în amintirile peliculei – observatorcultural.ro
• Documentar: 85 de ani de la nașterea regizorului Radu Gabrea – agerpres.ro