Synopsis
Cuvânt înainte: Filmul “Actorul și sălbaticii” este inspirat din viața actorului Constantin Tănase, vedetă a teatrului românesc de revistă care a cultivat cupletul satiric și politic în perioada interbelică.
Regie: Manole Marcus
Distribuție: Toma Caragiu, Mircea Albulescu, Margareta Pogonat, Ion Besoiu, Mircea Diaconu, Carmen Petrescu, Maria Chira, George Paul Avram, Marin Moraru, Ovidiu Iuliu Moldovan, Carmen Berbecaru, Gheorghe Simonca, Florin Zamfirescu, Lucia Boga, Lia Sahighian, Tricy Abramovici, Zephi Alșec, Cornel Ciupercescu, Constantin Dinulescu, Fana Geică, Horea Popescu, Mircea Veroiu, Ștefan Tury, Rudy Rosenfeld, Francisc Bentze, Constantin Drăgănescu, Nicolae Praida, Manu Nedeianu, Nicolae Patrichi, Mircea Cogan, Petre Gheorghiu-Goe, Mihăilescu Cartală, Ioana Crăciunescu, Mihai Perșa, Virgil Mogoș, Vasile Florescu, Iosif Gheorghe, Jeana Gorea, Eugen Racoți, Richard Rang, Petre Kuhn
Scenariu: Titus Popovici
Producător: Corneliu Leu, Marin Teodorescu
Imagine: Nicu Stan
Montaj: Lucia Anton
Sunet: Bujor Suru
Muzică: George Grigoriu
An: 1975
Categorie: Lungmetraj
Gen: Dramă
Durată: 150 minute
14,957 – Spectatori Cinepub
SINOPSIS
Celebrul teatru de revistă „Vox”, al cărui director este Costică Caratase, pregătește un spectacol în care numărul de rezistență este o virulentă șarjă la adresa nazismului și a Gărzii de Fier. Atât Caratase, cât și textierul sau, Ionel Fridman, sunt somați de legionari să renunțe. Prima victimă a acestui mârșav este Ionel Fridman, asasinat în prezența lui Caratase pentru că terminase textul spectacolului sfidându-i pe legionari. Caratase, un mare comic al Bucureștiului din anii războiului, rezistă presiunilor legionare care-i cer edulcorarea satirei, plătindu-și cu propria viață indrăznelile.
PREMII:
- 1975 – ACIN – Premiul special al juriului pentru scenariu (Titus Popovici)
- 1975 – ACIN – Premiul pentru interpretare masculină (Mircea Diaconu)
- 1975 – Festivalul de la Moscova – Premiul pentru scenografie (Virgil Moise)
APRECIERI CRITICE:
„Sub chipul și în mâna lui Toma Caragiu, nea Costică Caratase are vulgaritatea mulată pe candoare și ironia pe subtilitate și geniul comic pe conștiința genială a propriei valori, a forței lui de armă. Personaj care lasă frâu liber tragicului și comicului din el, loc pentru mușcătura ascuțită a ironiei și pentru nodul ridicat în gât de prezența unei tristeți copleșitoare.” – Eva Sârbu, revista „Cinema” (1975)
„(Filmul) armonizează genuri cinematografice distincte – satira, estrada și comedia cu pamfletul politic, ba chiar, cu tonurile grave, dramatice, ale rechizitoriului politic. (…) (Toma Caragiu) trece cu ușurință de la ironie la satiră, de la șarjă la pamflet, de la veselie la tristețe și de la zâmbet la lacrimă, realizatorii valorificând plenar întreg ansamblul de stări sufletești, de gesturi și atitudini al ilustrului comic de altădată.” – Călin Căliman
„Atuul filmului îl reprezintă excelentul scenariu al lui Titus Popovici care, amalgamând genuri diferite precum estrada, burlescul, pamfletul și chiar rechizitoriul politic, le asigură, mai ales lui Caragiu și Diaconu, apariții de excepție și înscrie un remarcabil succes de public: 5.452.000 de bilete solicitate. Mai puțin convingător monologul satiric ce reprezintă tocmai miza conflictului, recital de locuri comune.” – Tudor Caranfil, „Dicţionar universal de filme”, Ed. Litera, 2008
„Caratase, un mare comic al Bucureştiului din anii războiului – personaj inspirat de Constantin Tănase – rezistă presiunilor legionare care-i cer edulcorarea satirei, plătindu-şi cu viaţa îndrăznelile.” – Tudor Caranfil, „Dicţionar universal de filme”, Ed. Litera, 2008
„Titus (Popovici) este unul dintre cei mai însemnaţi, încă din leagănul său literar, cu semnul acestor doi mari crini de foc : politicul şi revoluţia. Niciodată n‑a fost necesar să i se explice importanţa socialului în artă, a opţiunii intelectuale de stânga, marxiste, antifasciste, antitotalitariste, a marilor responsabilităţi comuniste” – Radu Cosașu
„Filmul se apropie formal de genul musicalurilor, iar în privința influențelor se pot face racorduri la celebrul «Cabaret» (1972) al lui Bob Fosse realizat cu doar trei ani în urmă, musical politic care tratează ascensiunea nazismului în republica de la Weimar.” – Bogdan Jitea, iiccmer.ro
„Actorul și sălbaticii” nu urmărește să disece complexitatea și nuanțele răului, ci să arate că rezistența substanțială poate avea loc până și în cele mai (aparent) frivole medii. Secvența de final, un tribut la «The Great Dictator» (1940, r. Charlie Chaplin), atacă precis și plin de culoare un rău năucitor.” – Emil Vasilache, cinepub.ro
„Manole Marcus își păstrează imboldul din filme precum «Canarul și viscolul» (1970) sau «Puterea și adevărul» (1972) și-l combină cu iscusința cu care reprezenta în «Nu vreau să mă însor» (1961) sclipirile unei epoci euforice, pentru a crea — pe un scenariu scris de Titus Popovici — un film popular, deopotrivă frivol și grav. În «Actorul și sălbaticii», Marcus mută și focus-ul uzual al filmului socialist românesc despre perioada interbelică de pe ilegaliști și urmărește persecuțiile suferite de evrei din partea fasciștilor români.” – Emil Vasilache, cinepub.ro
TRIVIA:
- Regizorul Manole Marcus s-a născut în data de 8 ianuarie 1928 și a absolvit Institutul de Teatru și Cinematografie în 1955, ca mai apoi să devină un nume de referință în filmografia românească.
- „Actorul și sălbaticii” a fost vizionat de 5.453.002 de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei.
- Filmul este cel de-al doilea produs al colaborării între doi cineaști ferm angajați politic la ideologia comunistă, după „Puterea și adevărul” (1972).
- Despre vestea că rolul a fost scris special pentru el, Toma Caragiu declara, pentru revista „Cinema” nr. 6/1974: „Nu sunt chiar aşa sigur că scenaristul şi regizorul s-au gândit în mod special la mine când au conceput acest film, de unde atâta cinste pe capul meu? (…) Dar, după ce am citit scenariul, mi-am zis: «Ăsta e, Caragiule! Acum ori niciodată! Ori dai tot ce poţi, ori te laşi!»”
- Personajul lui Costică Caratase este inspirat din personalitatea și activitatea actorului și directorului de teatru Constantin Tănase, însă nu se cunosc să fi avut probleme cu legionarii sau cu dictatura carlistă așa cum este reprezentat în film.
- Asemenea lui Costică Caratase sau a Mărioarei (întruchiparea Mariei Tănase), personajul lui Guță Popescu este reprezentarea lui Nae Ionescu. „Diabolicul lider Guţă Popescu este cel care stă efectiv în spatele acţiunii de stopare cu orice chip a reprezentaţiei lui Caratase. În realitate, chiar şi după remitizarea perioadei interbelice, după 1990, incluzându-l aici şi pe Corneliu Zelea Codreanu, nu se ştie cât de strânse au fost relaţiile dintre Căpitan şi Nae Ionescu. Se ştie că Nae Ionescu era simpatizant al Legiunii, dar nu se ştie cât de mult era de acord cu modul lor de a acţiona”. (Ciprian Plăiașu, historia.ro)
- „După mai multe reprezentaţii, Constantin Tănase a fost arestat, ameninţat cu moartea, şi i s-a ordonat să nu mai joace piesa. Dar Tănase nu era omul uşor de intimidat. La următorul spectacol a apărut pe scenă într-un pardesiu imens, cu mâinile «bandajate» cu ceasuri de mână. Spectatorii l-au aplaudat frenetic la apariţie, deşi actorul nu a scos niciun cuvânt. Apoi, şi-a deschis pardesiul, scoţând la iveală un imens ceas cu pendulă. Arătând către acesta, a spus doar: «El tic, eu tac, el tic, eu tac». Două zile mai târziu, marele actor era mort. Zvonurile vorbesc că soldaţii ruşi l-ar fi omorât. Oficial, Tănase ar fi murit din cauza unui blocaj renal;cauza însă este din nou sub semnul întrebării – un tratament cu vreo 20 de aspirine pe zi recomandat de medic.” (Ciprian Plăiașu, historia.ro)
REPLICI:
• „După ce duci cafelele, te duci și faci curat la Domnul. Te uiți pe ici pe colo, în coșul de hârtii. Știi tu.” – Elvira Caratase (Margareta Pogonat)
• „Monsieur scrie, monsieur zicem. Ce umbli cu cioara vopsită?” – Vasilică (Marin Moraru)
• „Asta-i casă? Aici e balamuc!” – Vasilică (Marin Moraru)
• „Băutură nu, țigări nu, amor nu! (…) Păi bine, măi veterinarule, (…), mie să-mi dai un tratament să pot fuma, să pot bea, să pot cânta, să pot dansa!” – Costică Caratase (Toma Caragiu)
• „Mă urmăriți la masă, în pat și în closet…” – Costică Caratase (Toma Caragiu)
• „Când sunt sătul sunt miel, când sunt flămând sunt fiară!” – Costică Caratase (Toma Caragiu)
• „Costică! Te caută amanta.” – Elvira Caratase (Margareta Pogonat)
• „Cel mai mare actor pe care l-a avut vreodată Țara Românească: Costică Caratase.” – Costică Caratase (Toma Caragiu)
• „Știm sigur că (Caratase) pregătește cel mai violent atac la adresa Mișcării Legionare.” – Guță Popescu (Ion Besoiu)
• „Dar la teatrul ăla… ceva prospătură a mai apărut pe la teatrul ăla?” – Carol al II-lea (Gheorghe Șimonca)
• „Eu n-am nevoie de nicio protecție. În țara asta, eu fac protecție cui merită!” – Costică Caratase (Toma Caragiu)
• „Dumneata ori ești prost, ori ardelean!” – Costică Caratase (Toma Caragiu)
• „Eu pregătesc o lovitură împotriva ăstora, vagabonților și criminalilor.” – Costică Caratase (Toma Caragiu)
• „Cum, maestre, asta ți-e vedeta? O văcuță de la țară?” – Vasilică (Marin Moraru)
• „Acolo de față cu toată lumea mi-a tras o palmă. Înseamnă că-i sunt dragă.” – Mărioara (Carmen Berbecaru)
• „Poporul ăsta vreți voi să-l opriți să râdă? Să-l dezvățați să râdă? De minciună, de ridicol, de prostie, de hoție, de vorbele voastre umflate! Păi de două mii de ani, poporul ăsta râde cu sau fără voia cuiva. Și când a trebuit, a luat și toporul în mână. Și voi vreți să nu mai râdă, să nu mai iubească, să se plimbe pe străzi cu mutre lungi ca ale voastre de sfinți impotenți. Să nu mai râdă poporul român, mă? Să-l ardeți în piață pe Caragiale? Ce să facă poporul român? Să cânte psalmi toată ziua? Să se închine la Căpitanul vostru la Zdrelea ăsta, sau cum i-o fi zicând?” – Costică Caratase (Toma Caragiu)
• „Asta vreți voi: o Românie cenușie și tristă. Fără joc, fără râs, fără bucurii. Trageți. Glonțul împotriva râsului.” – Costică Caratase (Toma Caragiu)
• „(Ei) trebuiesc opriți. Opriți să vândă țara asta lui Hitler. Opriți să omoare. Opriți să otrăvească sufletele tinerilor. Opriți să facă din țara asta a noastră frumoasă și bună un lagăr de concentrare. O pușcărie. Opriți să facă din poporul român o victimă sau un călău. Opriți ciuma verde. Tăiați calea lui Hitler. Dacă vreți să vă bucurați. Dacă vreți să râdeți. Dacă vreți să rămâneți oameni.” – Costică Caratase (Toma Caragiu)
ARTICOLE:
- „Actorul şi sălbaticii” – iiccmer.ro
- „Actorul şi sălbaticii”, un strigăt mut la adresa dictaturii comuniste – historia.ro
- „Actorul și sălbaticii” – adevarul.ro
- „Actorul şi sălbaticii”, sau ce poate sta în calea agresiunii – cristinastanciulescu.ro
- Românul de geniu care ne-a dăruit „Operațiunea Monstru” și „Actorul și Sălbaticii”. Cine a fost regizorul Manole Marcus – playtech.ro
- Vă mai amintiți de… Manole Marcus – adevarul.ro
- Un alt „dialog la distanță”, Manole Marcus – Iulian Mihu – istoriafilmuluiromanesc.ro
- Toma Caragiu a vrut să moară în picioare – jurnalul.ro
- Marin Moraru: actorul genial cu suflet de copil – radioromaniacultural.ro
