ZESTREA (1973) – film dramă online

Regie: Letiția Popa
Scenariu: Paul Everac (după piesa de teatru omonimă, inițial piesă radio)
Distribuție: Victor Rebengiuc, Margareta Pogonat, Sanda Toma, Sebastian Radovici, Mircea Bașta, Ioana Ciomârtan, Nicolae Ifrim, Ion Anghel, Geta Măruță, Dinu Ianculescu, Liana Dan, Dorin Dron, Eftimie Popovici, Maria Munteanu, Valeriu Trancea, Adriana Georgescu, Virgil Constantinescu, Alexandru Vasiliu, Florin Stroe, Theo Partisch, Paul Nadolschi, Mircea Cosma
Producător: Studioul Cinematografic „București” (director de film: Mircea Mohor); versiunea inițială produsă de TVR
Imagine: Nicu Stan, Sabin Devderea
Montaj: Doina Cruceru, George Miclea, Lucia Anton
Sunet: Ileana Galbură, Radu Boeriu
Muzică: George Popescu, Vasile Vasilache
Decoruri: Nicolae Șchiopu
Costume: Doina Levința
An: 1973
Categorie: Lungmetraj
Gen: Dramă
Durată: 101 minute

SINOPSIS

Doru Șerban, inginer bucureștean ridicat prin muncă din lumea satului, și Lola, aspirantă la actorie și pasionată de antichități de consignație, formează un cuplu cu un nivel de trai suspect de confortabil. Când Doru este chemat la Procuratură pentru afacerile dubioase ale soției – pe care, tam-nisam, decide să le acopere -, iluzia fericirii domestice începe să se destrame. În același timp, în capitală reapare Livia, marea iubire din tinerețea lui, femeia care a rămas pe șantier, la Pitești, și și-a ținut toate promisiunile. Între anchetă și amintiri, „zestrea” fiecăruia – una morală, nu materială – iese la socoteală.

DECLARAȚII REGIZORALE

“Pentru el, soţia lui, Lola, este o iluzie, o iluzie pe care în final o plătesc amândoi. Decorul care simbolizează iluzia este casa familiei Şerban, un decor teatral, în care nimic, nici măcar obiectele nu le aparţin celor doi. Oricât am încercat să-i scot de acolo, să-i mut în alte ambianţe, nu am putut. Ei sunt prizonierii acestui decor.” – Letiția Popa, revista Cinema nr 7/iulie 1972

„Dar așa, lucrând la film, am imensa bucurie a finisării unui lucru care a fost făcut oarecum în grabă. Pentru că, la televiziune, tot spectacolul s-a filmat în 12 zile și, de fapt, excesul de finisare nici măcar nu-și avea rostul, pentru că micul ecran își are limitele lui.” – Letiția Popa, interviu în revista „Cinema”, iulie 1972, citat de Călin Boto pe cinepub.ro

PREMII

• 1973 – Premiul ACIN (Asociației Cineaștilor din România) – Premiul pentru interpretare feminină (Margareta Pogonat)
• 1973 – Premiul ACIN – Premiul pentru imagine (Nicu Stan)
• 1974 – Festivalul de Film de la Sofia – Festivalul de Film Costinești – Premiul pentru regie

FESTIVALURI

• 1974 – Festivalul Internațional de Film Sofia

APRECIERI CRITICE:

„În sfârșit, nu puţine sunt momentele din «Zestrea» în care Paul Everac contrazice prejudecata incompatibilităţii dintre teatru şi cinema. Aparentul exces de cuvinte este compensat de o tehnică aparte a persuasiunii verbale care nu dă răgaz partenerului să intervină şi nici spectatorului să se plictisească.” – Valerian Sava, revista Cinema 10/1972

„Un film valoros care îndeamnă spectatorul la introspecție și la o căutare proprie” – remarcabilă fiind și „extraordinara actualitate a scenariului”, la o jumătate de secol de la premieră. – Ovidiu Pop, blogdefilm.ro

„Piesa lui Paul Everac, filmată de Letiţia Popa, reuşeşte portretele convingătoare a două femei. Două feluri de a concepe existenţa, fericirea. Formula femeii-bibelou, fragilă şi perfidă, egoistă şi acaparatoare, strălucit nuanţată de Sanda Toma. Opusul ei, numai rigoare şi intransigenţă, generozitate şi lipsă de cochetărie până la defeminizare, eroina Margaretei Pogonat” – Alice Mănoiu, „Condiția femeii în filmul românesc” în revista Cinema, nr 4/1976

„Conceptul lui Popa pentru drama de actualitate a lui Everac este o mizanscenă curată, suplă, de un alb-negru sharp și elegant, a cărei unități de măsură sunt interiorul, portretul și mișcarea liniară de cameră.” – Călin Boto, cinepub.ro

„Letiția Popa a înțeles un lucru esențial și anume că micul ecran este tot un ecran. Și nu face greșeala de a «confecționa» un spectacol de teatru filmat. Letiția Popa FACE FILM! Ceea ce înseamnă acel ceva care adaugă pulsațiilor noastre 24 de bătăi în plus.” – Aurel Mihailopol, reportaj de pe platou, revista „Cinema” nr. 4/1972, citat de Călin Boto pe cinepub.ro

TRIVIA:

• Zestrea” există în două versiuni: cea produsă de TVR (1972) și refacerea pentru marele ecran, la Studioul Cinematografic „București” (1973) – debutul în lungmetraj al Letiției Popa, rară prezență feminină în cinematografia română a epocii.
• Foarte respectată în epocă, Letiția Popa a lucrat în teatrul TV cu un adevărat who’s who al actorilor români, de la Victor Rebengiuc și Toma Caragiu la Mariana Mihuț, Irina Petrescu, Draga Olteanu, Mircea Diaconu și Tora Vasilescu.
• După doar două lungmetraje – „Zestrea” și „Cine mă strigă?” (1980) -, regizoarea a emigrat în Statele Unite, unde a lucrat în producție de film și în regie de teatru; opera sa de teatru televizual rămâne în mare parte uitată în arhiva TVR.
• A fost căsătorită cu pictorul californian (de origine mexicană) Enrique Marquez, cu care a avut un fiu, Teodor (Ted) Micu
• Margareta Pogonat joacă aici „în cea mai ambițioasă perioadă a ei”, imediat după „Drum în penumbră” de Lucian Bratu.
• Decorurile și costumele poartă semnătura Doinei Levintza și a lui Guță Știrbu.

ARTICOLE:

• „Ultimul tur de manivelă. Zestrea”, interviu cu Eva Haraș, revista Cinema nr 7/1972 (print)
• Reportajul lui Aurel Mihailopol – revista „Cinema” nr. 4/1972 (print)
• „Teatru și film românesc: Zestrea (1973), – agerpres.ro
• „Eu, debutantă?”, interviu cu Val.S.Deleanu în revista Cinema nr 10 (print)
• „Letiția Popa” – dmtr.ro
• „Condiția femeii în filmul românesc”, Alice Mănoiu în revista Cinema, nr 4/1976 (print)
• „Zestrea” – cronică de film – aarc.ro
• „Zestrea (Letiția Popa, 1972)”, de Ovidiu Pop – blogdefilm.ro
• „Teatru și filme românești: «Zestrea» (1973)” – agerpres.ro
• „Mâna sigură a Letiției Popa”, de Călin Boto – cinepub.ro (CINELETTER)

Proiect cu opere din patrimoniul cinematografic național, finanțat de Centrul Național al Cinematografiei.
Mulțumiri speciale se cuvin Uniunii Cineaștilor din România și Arhivei Naționale de Film.