
Synopsis
Cuvânt înainte: „Un bărbat, crezut ucis în război, își părăsește ascunzătoarea subterană, în care trăise izolat de lume, la trei decenii după sfârșitul conflagrației mondiale. Nu, nu este vorba despre un film al cărui scenariu copiază mult mai celebrul «Underground», ci despre un lungmetraj românesc, «Urgia», lansat cu 17 ani înainte ca Emir Kusturica să câștige al doilea Palme d’Or al său, la Festivalul de la Cannes din 1995. […] În pofida celor câteva accente didactice ale sale, datorate epocii în care a fost realizat, «Urgia» se impune ca o operă de vârf a cinematografului românesc.” (Mihai Fulger, cinepub.ro)
Regie: Iosif Demian, Andrei Blaier
Scenariu: Fl. N. Năstase, după prozele „Urgia” și „Dincolo de viață” din volumul său de debut, „Din viață pentru viață”; „inspirat dintr-o întâmplare autentică”
Distribuție: Gheorghe Cozorici (Victor Pavalache, zis „al lui Trei-Frați”), Luiza Orosz (Catrina, soția lui), Nicolae Praida (Mitu al lui Dodu, activistul), Ica Matache („tușa” Ioana, mama lui Ștefan), Dana Dogaru (Rodica, fiica lui Victor), Dan Condurache (Andrei, fiul cel mic), Mihai Cafrița (Ștefan, logodnicul Rodicăi), Gheorghe Birău (Mihai, fiul cel mare), Ion Muscă (Petre), Costel Constantinescu, Aristide Teică, Mihai Gafița; cântece interpretate de Sofia Vicoveanca
Producător: Casa de Filme 4 (Studioul Cinematografic București)
Imagine: George Voicu
Montaj: Maria Neagu
Sunet: Andrei Coler
Muzică: Adrian Enescu
Scenografie: Ștefan Antonescu
Costume: Lidia Luludis
An: 1977 (premiera: 1978)
Categorie: Lungmetraj ficțiune
Gen: Dramă
Durată: 96 minute
SINOPSIS
Un sat din nordul Moldovei sărbătorește ridicarea la rang de oraș. În mijlocul festivităților apare un bătrân pe care nimeni nu-l mai recunoaște: Victor Pavalache, pe care consătenii îl credeau mort în război. În realitate, el a trăit 30 de ani ascuns în beciul propriei case, iar soția sa, Catrina, i-a păstrat secretul. Mitu, un fiu al satului ajuns activist de partid, începe să-i reconstituie povestea stând de vorbă cu cei care l-au cunoscut. Flashbackurile din anii ’40 dezvăluie, rând pe rând, nenorocirile aduse de război în familia lui Victor și întâmplarea cumplită care l-a împins să dispară din lume.
DECLARAȚIE REGIZORALĂ:
„La «Urgia», am căutat ca rafinamentul plastic să fie la cel mai înalt nivel. Și așa și e. […] Evident că primul film, «Urgia», a fost, într-un fel, marginalizat. Spuneau că este prea vizual. […] Eu am făcut filmul. Andrei Blaier a venit de două ori la filmare și el a făcut postsincronul actorilor. Dar filmările și montajul le-am făcut eu. Și el știa, de aceea pe generic scrie mai întâi Demian și apoi Blaier.” (Iosif Demian, interviu de Ionuț Mareș, ziarulmetropolis.ro)
APRECIERI CRITICE:
„Finețea fiecărui cadru conceput de directorul de imagine George Voicu, sub atenta îndrumare a lui Demian […], se conjugă armonios cu țesătura sonoră complexă elaborată de Andrei Coler și cu măiestria montajului Mariei Neagu.” – Mihai Fulger, cinepub.ro
„Gheorghe Cozorici îl construiește pe Victor cu puține replici, mizând mai ales pe mimică și pe gesturi reținute, făcând unul dintre cele mai bune roluri de cinema ale carierei sale.” – Mihai Fulger, cinepub.ro
„Luiza Orosz propune astfel figura antologică a unei alte Vitoria Lipan.” – revista „Cinema”, nr. 3, martie 1978, aarc.ro
„Filmul nu este deci nici «cursiv», nici în înţelesul tradiţional «frumos».” – revista „Cinema”, nr. 3, martie 1978, aarc.ro
„Complexul lui Iov, reformulat într-un stil non-retoric, cu aderenţă la o realitate social-istorică concretă.” – Elena Saulea, „Cinci regizori, cinci voci distincte” (text integral)
„[Un film] în care tuşele groase au fost trasate de către Demian.” – Florin Silviu Ivan, evz.ro
TRIVIA:
- „Urgia” este debutul în regia de lungmetraj al operatorului Iosif Demian, pe atunci unul dintre cei mai apreciați directori de imagine ai „generației ’70” („Nunta de piatră”, „Duhul aurului”, „Buzduganul cu trei peceți”). Deși numele debutantului apare pe generic înaintea celui al lui Andrei Blaier, autori precum Mircea Bunescu și Elena Saulea îl consideră pe Blaier regizorul principal; Demian a susținut constant că filmările și montajul îi aparțin. (cinepub.ro, Mihai Fulger; ziarulmetropolis.ro)
- Scenaristul Fl. N. Năstase era, la acea dată, secretarul personal al lui Nicolae Ceaușescu. Demian povestește că ședințele de lucru pe scenariu aveau loc în anticamera biroului prezidențial, mutat temporar în fostul Palat Regal după cutremurul din martie 1977. (cinepub.ro, Mihai Fulger, după „Iosif Demian. Note de autor”, interviu de Laura Dumitrescu, 2019)
- Genericul precizează că „filmul acesta este inspirat dintr-o întâmplare autentică”; cazul real stă și la baza celor două proze scurte ale lui Năstase din care a pornit scenariul. (cinepub.ro, Mihai Fulger)
- Demian a declarat că filmul a fost „într-un fel, marginalizat” la apariție, fiind considerat „prea vizual” – „un film clar al unui operator”. (ziarulmetropolis.ro)
- Muzica lui Adrian Enescu îmbină sintetizatorul cu instrumentele tradiționale; cântecele sunt interpretate de Sofia Vicoveanca. (cinepub.ro, Mihai Fulger)
- Dana Dogaru și Dan Condurache au aici unele dintre primele lor roluri în film. Regizorii au distribuit și actori de la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț – Mihai Cafrița, Gheorghe Birău, Ion Muscă –, rar văzuți pe ecran. (cinepub.ro, Mihai Fulger)
- Cronica din revista „Cinema” (martie 1978) o compara pe Catrina, personajul Luizei Orosz, cu Vitoria Lipan din „Baltagul” lui Sadoveanu. (aarc.ro)
REPLICI MEMORABILE:
- „Așa a zis el. Și femeia trebuie să-și asculte omul. Asta-i lege din bătrâni pe-aici, pe la noi.” – Catrina (Luiza Orosz)
- „A dat iarna buzna-n vară.” – tușa Ioana (Ica Matache), despre zăpada mieilor din ziua morții Rodicăi
- „Ce-au uitat alții și nu trebuiau să uite.” – Mitu (Nicolae Praida)
- „Am să scriu tot. Am să scriu această întâmplare adevărată despre o viață smulsă de la viață, pentru ca oamenii să nu uite și pentru ca noi, oamenii, să facem totul ca urgiile să nu se mai repete niciodată în lume.” – Mitu (Nicolae Praida), voce din off, în final
ARTICOLE:
- „Taina unei vieți spulberate de războiul fără sfârșit”, de Mihai Fulger – cinepub.ro (newsletterul de premieră)
- „Iosif Demian: Cu «O lacrimă de fată», am vrut să distrug imaginea și narativul”, interviu de Ionuț Mareș – ziarulmetropolis.ro
- „Urgia – cronică de film”, revista „Cinema”, nr. 3/1978 – aarc.ro
- „Luciditatea unui mare cineast discret: Iosif Demian”, de Ionuț Mareș (despre volumul „Note de autor”) – ziarulmetropolis.ro
- „Fişetul memoriei, sertarul cu emoţii. Astăzi despre Josef Demian”, de Florin Silviu Ivan – evz.ro
- „Portretul «generației ’70»”, de Călin Căliman – istoriafilmuluiromanesc.ro
- Urgia (1977) – fișa filmului – aarc.ro
- Urgia / Calamity – Cinemateca Online (Arhiva Națională de Filme) – eventbook.ro
- Urgia – tvr.ro







