PORTRETUL LUPTĂTORULUI LA TINEREȚE (2010) – film istoric online

Regie: Constantin Popescu jr.
Scenariu: Constantin Popescu jr.
Distribuție: Constantin Diță, Cătălin Babliuc, Ionuț Carac, Vasile Calofir, Bogdan Dumitrache, Dan Bordeianu, Constantin Lupescu, Cosmin Natanticu, Bogdan Cotleț, Alexandru Pavel, Adrian Nicolae, Paul Ipate, Andrei Mateiu, Alexandru Potocean, Ion Bechet, Radu Iacoban, Alin Mihalache, Ștefan Gomoi, Claudiu Maier, Aura Călărașu, Mircea Drâmbăreanu, Cătălin Naum, Raluca Rusu, Andrei Ralea, Ion Cosma, Cosmin Mircea Crețu, Florin Lăzărescu, Dorian Boguță, Mihai Constantin, Mihai Bendeac, Cosmin Seleși, Emanuel Pârvu, Bogdan Stanoevici, Gabriel Bucur, Sergiu Fleșner, Dan Rădulescu, Răzvan Vasilescu, Mimi Brănescu, Nicodim Ungureanu
Producător: Contantain (Titi) Popescu
Imagine: Liviu Mărghidan
Montaj: Corina Stavilă
Sunet: Mihai Bogos
An: 2010
Categorie: Lungmetraj
Gen: Dramă, Istoric
Durată: 161 minute

SINOPSIS

În 1947 grupările de partizani anticomuniști se retrăgeau în munți. Inamici ai sistemului, vânați de autorități și iubiți de românii simpli, partizanii au parte de un destin exemplar. Evenimentele din filmul lui Constantin Popescu sunt inspirate din realitate, acțiunea având loc pe durata unui întreg deceniu.

PREMII

• 2010 – Festivalul Internațional al Filmului de la Bratislava (Slovacia) – Premiul pentru regie
• 2010 – B-EST – Premiul publicului și Premiul pentru imagine
• 2011 – Gopo – Premiul pentru actor în rol secundar (Bogdan Dumitrache)
• 2011 – Gopo – Premiul pentru imagine

FESTIVALURI

• 2010 – Festivalul Internațional al Filmului de la Berlin (Berlinale)
• 2011 – Festivalul Internațional al Filmului B-EST
• 2010 – Festivalul Internațional de Film Transilvania TIFF
• 2010: Festivalul Internațional al Filmului de la Bratislava (Slovacia)
• 2010 – Festivalul Internațional al Filmului de la Londra
• 2010 – Festivalul Internațional al Filmului de la Torino

DECLARAȚIE REGIZORALĂ

„M-am hotărât să regizez trei filme despre lupta împotriva comunismului în țara mea, după ce am studiat materiale și documente de arhivă din perioada 1945 – 1965. Am aflat astfel că a existat o mișcare de rezistență împotriva regimului. Știam într-o oarecare măsură, ca fiecare roman de altfel, ceea ce se întâmplă în Europa și în lume, în ce privește comunismul. Am aflat despre inchiderea celor care se opuneau regimului, despre metodele folosite de Securitatea din România, în încercarea de a reduce la tăcere vocile care criticau regimul, ororile și minciunile dictaturii (…) Dar am descoperit și că au existat multe lucruri despre care nu am știut nimic din acea latură a istoriei țării mele. Lucruri despre care nu învățasem la școală. Am aflat despre existența a mai mult de 1.000 de grupuri de partizani care s-au opus mișcării comuniste din România, timp de peste 10 ani; am aflat întâmplări cu femei și bărbați care au murit crezând în ideile lor, care au refuzat să facă compromisuri. O mișcare de rezistență longevivă, care se dovedește a fi fost printre cele mai lungi în istoria statelor est-europene, dacă nu chiar cea mai lungă.” – Constantin Popescu jr., stiridebine.ro

APRECIERI CRITICE:

„Titlul dat filmului de către autor (absolvent de Litere) este o aluzie directă la «A Portrait of the Artist as a Young Man». Acolo unde James Joyce plasează formarea conștiinței artistice și a identității individuale în centrul bildungsroman-ului modern, Popescu înlocuiește artistul cu luptătorul; în contextul românesc al anilor ’50, singura formă disponibilă de afirmare a sinelui față de sistemul opresiv nu era creația, ci rezistența armată. Artistul se definește prin operă, eroii lui Popescu se definesc prin luptă — și cu toții, la Joyce ca și la Popescu, o fac cu prețul excluderii din societatea care îi înconjoară. Dar dacă (Stephen) Dedalus (!) fuge din Irlanda pentru a-și găsi libertatea creatoare, luptătorii lui Popescu nu pot fugi nicăieri, și tocmai această imposibilitate a fugii devine condiția identității lor. Icar devine Sisif.” – Lucian Georgescu, cinepub.ro

„Un film foarte lung şi care joacă pe virtuțile monotoniei de a crea stări şi expresivitate cinematografică, nu am putut evita comparaţia cu «Che» (2009) al lui Steven Soderberg, un alt film mamut.” – Angelo Mitchievici, România literară, nr 47 / 2010, aarc.ro

„Este primul film românesc din ultimii zece ani care tratează corect, în spirit comercial, drama. Are tensiune, are dramatism, are violenţă, multă violenţă, prezentată adecvat, e un thriller care în niciun caz nu înghite de pomană banii daţi pe bilet. Din punct de vedere cinematografic, ca dramă, «Portretul…» este echivalentul «Filantropicii» (comedia realizată de Nae Caranfil). Ambele lucrează onest cu posibilităţile cinematografiei, ambele au mai mult plusuri decît minusuri, ambele au un potenţial ridicat de a fi pe placul spectatorilor.” – Lucian Maier, agenda.liternet.ro

„Comuniştii sînt ironizaţi, grosolan şi repetitiv, prin intermediul unor montaje paralele în care şefii lor vorbesc, din birouri, despre folosirea inteligenţei, a vorbei dulci etc., în timp ce pe teren se lucrează cu şuturi în burtă. Răzvan Vasilescu are două secvenţe interminabile în care, în postura unui securist, înjură un preot şi dă foc unei femei.” – Andrei Gorzo, agenda.liternet.ro

„Aici nu e Cehoslovacia, Polonia sau Ungaria, nici vorba de Norvegia sau Franţa sub germani. Aici se moare anonim pentru popor, şi mai mult, ţi se încarcă nota de plată cu o a doua moarte, postumă, decurgînd din viaţa torţionarilor care trăiesc fericiţi pînă la adînci bătrîneţi. Filmul are meritul să te înfioare pentru că surprinde tocmai asta, sau poate că numai asta, condamnarea perpetuă, repetitivă a unor oameni asincroni cu restul. Un sentiment cu greutate de lespede.” – Radu Naum, agenda.liternet.ro

„Nu e un film istoric. E un film despre noi, cei de azi, care încă ne prefacem că n-am avut de ales. Că n-avem de ales. Toată filosofia, ideologiile şi nuanţele lumii, inclusiv patriotismul, se rezumă, în ultimă instanţă, la lucruri simple, la gesturi simple.” – Maria Andrieș, agenda.liternet.ro

„Nu cred că realizatorii şi-au propus un film istoric. (…) Portretul luptătorului la tinereţe este cronica dramatică a unui «joc cu moartea» deplin asumat de nişte minţi încă nepervertite de utopia egalitaristă.” – Marian Rădulescu, agenda.liternet.ro

„Se întreba cineva, văzând filmul, ce i-o fi îndemnat pe Ion Gavrilă Ogoranu şi pe camarazii lui să lupte împotriva statului comunist, o luptă disproporţionată ca mijloace, în care rezultatul final se putea lesne anticipa. O luptă însă care a rămas, din perspectiva timpului, una dintre puţinele mărturii ale curajului unei naţii. Şi aş spune că aceleaşi imbolduri sufleteşti care i-au mânat pe eroii lui Constantin Popescu să urce în munţi şi să lupte cu arma în mână l-au determinat şi pe tânărul regizor de azi să facă acest film. Aceeaşi mâhnire, aceeaşi ardoare, acelaşi adevăr.” – Vasile Silion, agenda.liternet.ro

„Dacă a dorit să facă întâi de toate un film care să recupereze un moment istoric, e de înţeles de ce a ţinut să ne arate şi cum se desfăşurau şedinţele Securităţii, şi care era ideologia acesteia, şi cum se lucra în teritoriu.” – Iulia Blaga, Hotnews.ro, noiembrie 2010, aarc.ro

„Este o producţie amplă nu numai datorită numărului impresionant de actori şi figuranţi, ci şi prin structura sa filmică, asemenea unei cronici a evenimentelor, concept ce presupune o succesiune de întîmplări din realitatea imediată, din cotidianul crunt al unei fugi permanente, în contrast cu şedinţele ideologice şi hărţuirea familiilor şi apropiaţilor celor din munţi.” – Ileana Bîrsan, Observator cultural, decembrie 2010, aarc.ro

TRIVIA:

• Filmul reprezintă debutul în filmul de lungmetraj al regizorului Constantin Popescu jr.
• Înainte de a-şi regiza filmul de debut, Constantin Popescu jr. a fost asistent de regie/ producţie la patru dintre filmele lui Lucian Pintilie şi regizor secund al lui Francis Ford Coppola la „Tinereţe fără tinereţe”.
• Primul său scurtmetraj, „Apartamentul” (2004), a fost distins cu Marele Premiu al Juriului la Veneţia. Au urmat „Canton”, „Drezina” şi „Apă”, toate selecţionate la festivaluri internaţionale şi premiate.
• Constantin Popescu jr. este şi unul dintre regizorii filmului-omnibus „Amintiri din Epoca de Aur”.
• Portretul luptătorului la tinerețe trebuia să fie prima parte a trilogiei „Aproape liniște” pe care regizorul Constantin Popescu avea de gând să o realizeze. Celelalte două pelicule din trilogie urmând să se refere la Elisabeta Rizea, respectiv la frații Petre și Toma Arnăuțoiu din Muscel. Filmul Elisabeta Rizea a fost realizat în 2013 de Mihai Constantinescu.
• Bugetul aproximativ alocat filmului a fost aproximativ 800.000 euro.
• Subiectul filmului are la bază un eveniment real: Imediat după al doilea război mondial, când puterea a fost preluată de comunişti, în munţii României, grupuri de oameni s-au opus regimului opresiv cu arma în mână. Aproape toţi au sfârşit în temniţă ori în faţa plutonului de execuţie. Mai mult de 1000 de grupări de „partizani” anticomunişti au fost înregistrate în dosarele Securităţii, Munţii Făgăraş fiind unul dintre nucleele acestei lupte, între 1947 şi 1960. Una dintre cele mai longevive grupări a fost cea condusă de Ion Gavrilă Ogoranu: cei 12 tineri au rezistat în munţii Făgăraş, în condiţii extrem de dificile, aproape zece ani. Ogoranu a fost singurul din grup care nu a fost prins până în 1976, lucru unic în istoria grupărilor de partizani de oriunde.
• Regizorul a apelat, pentru documentare, la cărți de memorialistică și la Arhivele Securității.
• Filmul este produs de Filmex Film România, cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei şi al HBO România și distribuit în România de Voodoo Films.

REPLICI:

• „Câte chestii nu-s altfel decât zice știința!” – Ion Chiujdea „Profesorul” – Cătălin Babliuc
• „La noi, la Securitate, care este scula noastră? Dacă frizerul are bici, dacă strungarul are strung, (…) scula noastră sunt informatorii noștri!” – General locotenent Gheorghe Pintilie Bodnarenko (Mihai Constantin)
• „Noi avem de unde să învățăm. Noi nu trebuie să căutăm ceva necunoscut, când Partidul Bolșevic a făcut aproape gata, ne dă în gură.” – General locotenent Gheorghe Pintilie Bodnarenko (Mihai Constantin)
• „Întâi vaca și după nevasta?” – Victor Metea (Dan Bordeianu)
• „La noi nu au ce căuta tovarășii care cred în Dumnezeu!” – General locotenent Gheorghe Pintilie Bodnarenko (Mihai Constantin)
• „Unde-i Dumnezeul ăla al tău? De ce nu mă trăsnește acuma?” – Maior Alimănescu (Răzvan Vasilescu)
• „Cine vine să vă salveze? Dumnezeul tău sau americanii?” – Maior Alimănescu (Răzvan Vasilescu)
• „Nu mai are unghii? (…) Lasă că se mai găsește de smuls. Trecem la dinți.” – Maior Alimănescu (Răzvan Vasilescu)
• „Mai există un colț din Regatul României care nu și-au plecat capetele în fața comuniștilor.” – Ion Gavrilă Ogoranu „Moșu” (Constantin Diță)
• „Într-o zi, toată România va fi liberă.” – Ion Gavrilă Ogoranu „Moșu” (Constantin Diță)
• Vreau să mă pot uita în ochii copilului meu! – Ion Gavrilă Ogoranu „Moșu” (Constantin Diță)

ARTICOLE:

• Portretul luptătorului la tinerețe – aarc.ro
• Filmul rezistenței anticomuniste intră pe ecrane – adevarul.ro
• „Portretul luptătorului la tinerețe”, premiat pentru regie la Bratislava – adevarul.ro
• Cronică: „Partizani”, de Andrei Gorzo – agenda.liternet.ro
• Cronică: „Portretul luptătorului la tinerețe”, de Lucian Maier – agenda.liternet.ro
• Cronică: „Anti-film despre Anti-România”, de Radu Naum – agenda.liternet.ro
• Cronică: „Cumplită e libertatea”, de Maria Andrieș – agenda.liternet.ro
• Cronică: „Gânduri pe marginea unui anumit timp de film”, de Marian Rădulescu, agenda.liternet.ro
• Cronică: „Curajul regizorului la tinerețe”, de Vasile Silion, agenda.liternet.ro
• Cronică: „În căutarea liniștii”, de Iulia Blaga – aarc.ro
• Cronică: „Calea maximei rezistențe”, de Ileana Bîrsan – aarc.ro
• Cronică: „Picnic la marginea drumului”, de Angelo Mitchievici – aarc.ro

Proiect cu opere din patrimoniul cinematografic național, finanțat de Centrul Național al Cinematografiei.
Mulțumiri speciale se cuvin Uniunii Cineaștilor din România și Arhivei Naționale de Film.