A fi sau a nu fi ... - editorial CINEPUB - Lucian Georgescu

Aceasta-i întrebarea care ne chinuia de luni bune încoace. Mai precis de prin vară, cînd toți ceilalți se bucurau în sfîrșit de soare și de relaxarea după primul val de pandemie. Atunci am decis sistarea premierelor, cel puțin pentru vacanța de vară, spuneam noi. Cinepub se confrunta ca toate celelalte organisme mici, firave, naive, idealiste și confuze cu mari probleme și lipsuri. Cu lipsurile, Cinepub e obișnuit(ă), sînt parte din ADN-ul primar, iar problemele nu ne-au speriat ani la rîndul, de ce ar face-o acum? Mai degrabă însă – și de aceea mult mai grav – era umbra îndoielii existențiale: are rost să mai trăim? An de an însă, probabil datorită depresiei sezoniere, îndoiala revine.

Cînd toamna-iarnă s-a instalat și griul a înlocuit culorile, iar frigul ne-a pătruns din nou în oase și suflete, în fiecare dimineață întrebarea reverbera între pereții care deveniseră și mumă, și ciumă; și casă, și birou. Au urmat apoi loviturile tip Halloween, cum ar fi întîlnirile inițiate de o instituție care ne chema la o masă de discuții alături de reprezentanți ai unor mari platforme VOD și SOD. Invitația părea onorantă: dacă greii ăștia clipeau la mica noastra F(ree)VOD, asta însemna că ne apreciază, nu? Ei bine, nu. Goliath doar băgase de seamă că David există, nicidecum să îl respecte, cu atît mai mult să îl simpatizeze.

E revigorant să știi că cineva vrea să te omoare, taman cînd tu te gîndești să te sinucizi. Păi nu devin lucrurile mai simple? Cînd ia altcineva decizii pentru viața ta? Mă uitam la participanții la discuție și mă gîndeam: ce căutăm noi aici? Ei sînt niște angajați. Noi suntem niște voluntari. Ei sînt niște salariați. Noi sîntem niște idealiști. Cînd răul pe care ei ni-l pregătesc, fie și inconștient, se va întîmpla, mulți dintre ei nici nu vor mai fi angajați la firmele sau instituțiile pe care le reprezintă. Ei sînt niște mercenari. Noi sîntem niște soldați fără soldă, fără legiune străină și fără comandanți supremi.

A urmat apoi perioada Sărbătorilor, acel timp suspendat în care faci lucruri pe care nu le-ai făcut tot anul. Cum ar fi – de pildă – să citești sau să scrii scrisori. Iar mesajele de pe YouTube au fost mai rele decît conversația amintită mai înainte. Era evident că cei care scriau despre filmele Cinepub de parcă ar fi deținut adevărul absolut, sau cei care ne admonestau de parcă am fi un serviciu public obligat să le răspundă în timp real, nu sînt decît o infimă parte a spectatorilor noștri. Și că ceilalți, cei mai mulți, care iubesc și ne iubesc, sînt majoritatea tăcută. Dar asta nu înseamnă ca nu ne-ar fi plăcut să citim mai multe mesaje frumoase și încurajări, decît înjurături agramate.

E adevărat, deoarece nu avem finanțare, iar echipa noastră este minusculă, nu facem ”community management” cum se cade. Și nici ”social media” comme il faut.  Dar dăm din suflet, cu drag, tot ce avem noi mai bun. Pe noi Cinepub ne-a învățat că nu există un public, ci publicuri. Că ce place unora, nu place altora și viceversa, dar că orice film are publicul lui. Și sînt filme pe Cinepub care ne plac sau nu ne plac nouă, dar le iubim pe toate, deopotrivă!

Am creat Cinepub atunci cînd am realizat că nimic nu are sens pentru un cineast, dacă filmul lui nu ajunge la cît mai mulți oameni cu putință. Unii îl vor urî. Alții îl vor înjura. Dar cei mai mulți îl vor iubi. Și astfel ne-am răspuns la dilema existențială și am închis depresia frigului: pentru asta merită să existăm, pentru cei care iubesc.

Pentru că, așa cum ne învăța cîndva mentorul nostru, marele profesor George Littera, trebuie să intri în sala de  cinema ca spectator, nu critic de film; ca cinefil, nu cineast. Să fii deschis, să te lași îmbrățișat de emoție, fără prejudecăți. Că de chibiți nu ducem lipsă.

Cinepub e pentru toată lumea, dar nu pentru oricine. Pentru cei care iubesc, nu pentru cei care lovesc. Dar despre toate acestea, din nou și altfel, data viitoare…

Lucian GEORGESCU | ianuarie 2021 | cinepub.ro

Poate vă place și ...