Corina stă în pat, întinsă pe spate și ascultă pe Youtube o femeie care vorbește în șoaptă și se preface că îi masează scalpul. Nu se uită la ea, numai ascultă sunetele mărunte, fîșîiturile aparent apropiate de țeastă. Îi sună telefonul de lîngă laptop, îl ignoră puțin, se oprește, trage aer adînc în piept și oftează, răspunde.
– Da, mama. Mă pregăteam să mă culc. Nu, cred că eram în baie și n-am auzit. Eram în baie. Și n-am auzit. De ce nu ți-aș răspunde. Așa, și? Te sperii degeaba, poate e de la curent. Nu știu, zic și eu, poate se trîntește de la curent. Fixeaz-o cumva, pune un scaun. Nu e tata, lasă prostiile. Altă treabă n-are el acolo. Mama, trebuie să mă culc. Nu, mama, nu mă întorc acasă. Și ce dacă plătesc aici, am nevoie să stau aici, să învăț pentru examene. Dar n-am zis că tu mă deranjezi, e locul ăla…nu știu, așa simt…nu mă întorc, ce nu-nțelegi…Cum adică te-am lăsat! Dar vin în vizită, am fost și azi…Aoleu, ce mă enervezi…Știi că am examenele alea, de ce vrei să mă stresezi…Dar n-am țipat…Nu țip…Vezi că acuma iar te cerți cu mine cum te-ai certa cu tata…mai bine te culci și vorbim dimineață…
Undeva lîngă Obor, Dan stă la geam, fumează și se uită în stradă. Pe un pat puțin mai încolo e fiică-sa puberă. Pe aleea din față trece un tânăr grăbit, care vorbește la telefon. Se aud câinii lătrând.
– Cum adică, zice băiatul. Nu-i dau nici un ban, am două mii datorie la altul. Taci dracu că te bat! Ai ambiții d-aste cu mine.