RĂTĂCIRE (1978) – film dramă online

Regie: Alexandru Tatos
Scenariu: Ion Băieșu, Alexandru Tatos
Distribuție: Ioana Pavelescu, Klaus Gehrke, Dan Nuțu, Marga Legal, Gina Patrichi, Regine Heintze, Emilia Dobrin, Albert Kitzl, Brândușa Marioțeanu, Kity Stroescu, Dorel Vișan, Wolfgang Bathke, Constantin Dumitrescu, Silvia Popovici, Ion Besoiu, Benone Sinulescu, Irina Loghin
Producător: Silvia Kerim
Imagine: Florin Mihăilescu
Montaj: Iolanda Mîntulescu
Sunet: Horea Murgu
Muzică: Temistocle Popa
An: 1978
Categorie: Lungmetraj
Gen: Dramă
Durată: 97 minute

32,159 – Spectatori Cinepub

SINOPSIS

Ioana Pavelescu interpretează rolul unei tinere care renunţă la viaţa ei de până atunci, incluzându-l aici şi pe iubitul chipeş interpretat de Dan Nuţu, pentru a-şi căuta fericirea într-o societate liberă. Ajunsă în Germania, aceasta, după o perioadă euforică, începe să-şi regrete vechea viaţă, nereuşind să se adapteze noii culturi în care intrase.

APRECIERI CRITICE:

„Filmul este structurat pe antiteza dintre planul idilizat al României socialiste şi cel al unei lumi capitaliste marcate de toate tarele imputate de propaganda comunistă (consum de droguri, violenţă excesivă, discrepanţe sociale, extremism de dreapta, sexualitate maladivă). Tuşele regizorale sunt grosiere, cu intenţia clară de a transmite senzaţia de degenerescenţă. Într‑una dintre cele mai semnificative scene ale Rătăcirii, Doina merge la un bal mascat unde sunt doar femei – multe dintre ele lesbiene –, pe care directorul de imagine al filmului, Florin Mihăilescu, le filmează cu un obiectiv grandangular care le deformează grotesc chipurile. Finalul filmului este unul instructiv, cu Doina care se întoarce în ţară cu trenul şi care lăcrimează la vederea unui grup de tineri ce se hârjonesc în gara de la Predeal.” – Bogdan Jitea, iiccmer.ro

„O simplă și tristă istorioară, dacă vedem în ea numai o morală a frivolității feminine. O dramă de dimensiuni ample, dacă suntem dispuși să așezăm eroina într-o perspectivă mai largă, mult mai largă decât propria ei perspectivă. «Mai largă» e un fel de a vorbi, căci protagonista, deși studentă (notată într-o secvență cu zece), nu prea vede nici în spațiu și nici în timp. Ea e o fată născută într-o casă cu cișmea în curte, o fată frumoasă care vrea și ea «să bea cafeaua în piscină», așa cum a văzut la cinema că fac alte fete frumoase. Juna crede că poate să facă târgul: dau iubire eternă contra Mercedes penultimul tip. Crede, dar nu poate.” – Ecaterina Oproiu, România liberă, 26 aprilie 1978, aarc.ro

„Ioana Pavelescu este și fermecătoare și convingătoare, atât în scenele fotogenice, cât și în cele de durere reală, dar să fim drepți personajul este cam simpluț și dintr-o fată care vede dragostea prin prisma lui «ce-mi poți oferi tu?» pot țâșni lacrimi, dar nu și cutremurătoare neliniști filozofice. Personajul bărbatului mi s-a părut mai complex și deosebit de bine ales în persoana lui Klaus Gehrke. Actorul reproduce admirabil gesticulația îndrăgostitului. El este un îndrăgostit sincer, și în felul lui, generos. Dar un îndrăgostit de pe altă planetă. El vrea s-o înțeleagă, dar nu poate. Incomunicabilitatea nu este între două ființe umane, ci între două condiții umane: Hans povestește cum s-a născut într-un Mercedes, iar Dan Nuțu (mereu neschimbat, dar ce bine îl prinde aici stilul de tânăr furios!) îi strigă: «iar eu m-am născut la Hîrlău!» Fata nu s-a născut la Hîrlău, dar diferența nu vizează o mașină mare și un târg mic. Diferența stă în faimoasa locuțiune: ubi bene, ibi patria. Dar unde-i bine?” – Ecaterina Oproiu, România liberă, 26 aprilie 1978, aarc.ro

„Alexandru Tatos practică o scriitură regizorală transparentă, în care intenţia sau teza nu sunt supralicitate prin efecte de imagine, prin mişcări sau semne de punctuaţie căutate. Rareori un unghi aparte subliniază sensul, ca în scena revelionului văzută din tavan, sepulcral. Mai des câte un detaliu de recuzită parodiază o prezumţie ori o stare de fapt, ca masa deja servită la care Doina îşi invită primul iubit, în prezenţa sotului. Arta regizorulul se extinde de la scenele de interior la cele de grup şi de ambianţă zgomotoasă, pontru a parafraza economic alte categorii de observaţii, de pildă în secvenţa carnavalului, în care apar deghizate obsesiile sexuale ale societăţii respective, tragicul disimulat într-un grotesc al naivităţii (moment de vârf al virtuozilor care sunt operatorul Florin Mihăilescu şi pictoriţă de costume Svetlana Schiopu)” – Valerian Sava, Cinema nr. 6, iunie 1978, aarc.ro.

„Recunoaştem, în acest film şi sobru, luciditatea şi sensibilitatea regizorului afirmate cu prisosinţă în montările sale teatrale şi confirmate de prima creaţie cinematografică un marcat simţ al echilibrului.” – Călin Căliman, Contemporanul – 21 aprilie 1978, istoriafilmului.ro

„Neadaptarea, tirania dorului de casă, de sinceritatea prieteniilor lăsate acolo, ameninţarea eşuării sunt pistele pe care cineastul îşi poartă eroina cu o evidentă ştiinţă a discursului epic, pe parcursul căruia răsar autentice momente de captare a emoţiei.” – Magda Mihăilescu, Informaţia Bucureştiului, 18 aprilie 1978

„Tatos nu e numai regizor, e şi intelectual.” – Eugenia Vodă, agenda.liternet.ro

„Există, în filmul lui Tatos, două lumi aflate musai într-o relaţie de antonimie, aşa cum o cerea politica PCR. Semnele «patrimoniului» pe care un atare film de tip comandă socială trebuia să-l apere (nunta cu lăutari şi proto-manele gen «Of, of, măi, măi»; ceaiurile dansante şi excursiile cu în natură cu grupul de prieteni, ce presupun un anumit tip de comunicare, de solicitudine prietenească) se opun sclipirilor amăgitoare ale vieţii occidentale (reclamele multicolore de pe străzi; luxul din familia lui Hans; acţiunile de caritate ale mătuşii aristocrate) şi rigidităţii ei. Numai talentul unei echipe (regizor, operator, actori) s-a priceput să diminueze din ridicolul şi artificialitatea acestui contrast maniheist, ireconciliabil. Drumul Doinei de la est la vest nu se putea încheia, nu-i aşa, decât cu întoarcerea ei acasă.” – Marian Rădulescu, agenda.liternet.ro

„Spre deosebire de alte filme regizate de el, cineastul lucrează în tușe groase de data aceasta, din nevoia de a construi într-un registru satiric cu nuanțe grotești. (…) E un univers aseptic, cu totul opus celui românesc, remarcabil tocmai prin porozitatea dusă până la flecăreală și printr-o exuberanță ce poate vira uneori înspre excese temporare (precum unele conversații și ciocniri din scena nunții).” – Andrei Rus, cinepub.ro

„Realitatea e că întregul discurs al filmului se sprijină pe idei clișeistice despre cele două blocuri situate de ambele părți ale Cortinei de Fier. Ținând cont de acest aspect definitoriu, e cu atât mai surprinzător (și admirabil) că finalul previzibil al întoarcerii acasă a Doinei nu e marcat propagandistic, ci funcționează, din contră, mai curând în direcția temperării lecturilor prea simpliste la care părea să invite filmul până atunci.” – Andrei Rus, cinepub.ro

TRIVIA:

• Alexandru Tatos s-a născut pe 9 martie 1937, la Bucureşti, şi a decedat pe 31 ianuarie 1990, tot la Bucureşti.
• A absolvit Secţia de regie teatrală a Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” în 1970. Înainte de a se dedica filmului, a avut o activitate teatrală: a regizat piese şi la Teatrul de Stat din Sibiu, Teatrul Popular din Râmnicu Vâlcea, Teatrul Bulandra din Bucureşti, Teatrul Naţional din Cluj şi Teatrul de Stat din Ploieşti.
• Abia la vârsta de 39 de ani debutează în lungmetraj cu „Mere roşii” (1976). Încă de la primul film, câştigă un loc important în breasla cineaştilor români contemporani lui.
• Confirmă valoarea, realizând ulterior câteva lungmetraje excelente, „Rătăcire” (1978), „Duios Anastasia trecea” (1979) şi două capodopere, una deja aproape unanim recunoscută ca atare: „Secvenţe” (1980), cealaltă contestată, „Secretul armei…secrete” (1988)
• Aşa cum el însuși scria în jurnalul-publicat postum (Pagini de jurnal, 1994): „Poate n-am spus lucruri mari, dar am vorbit numai despre ceea ce am crezut.” Această atitudine reflectă integritatea sa morală şi convingerea că simpla cinematografie „bine făcută” are valoare.
• După moartea sa la doar 52 de ani, în anii care au urmat, opera lui a început să fie revalorificată: i s-au dedicat retrospective, filmele sale au fost re-difuzate, iar el este tot mai des pomenit de critici şi istorici de film.
• Filmul a fost vizionat de 1.755.175 de spectatori în cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31 decembrie 2014 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei.

REPLICI:

• „Nu glumesc, Adrian. Mă gândesc tot timpul la tine.” – Doina (Ioana Pavelescu)
• „Este casa mătușii mele. Într-o zi o să fie a mea.” – Hans (Klaus Gehrke)
• „Hans e foarte drăguț cu mine. Cred că am început să-l iubesc.” – Doina (Ioana Pavelescu)
• „Ți-am făcut o surpriză. (…) Sarmale!” – Doina (Ioana Pavelescu)
• „Mi-e dor de toți.” – Doina (Ioana Pavelescu)
• „Ce să-mi oferi tu, Adrian?” – Doina (Ioana Pavelescu)
• „Poate cu timpul o să vină și dragostea.” – Doina (Ioana Pavelescu)
• „Ești ceea ce se cheamă un exemplar reușit.” – Amalia (Emilia Dobrin)
• „Vreau să am bani, să călătoresc, să cunosc lumea, să mă mișc în lumea lor.” – Doina (Ioana Pavelescu)
• „Nu mă pot mulțumi cu o existență mediocră.” – Doina (Ioana Pavelescu)
• „M-am supărat. Constat numai că am început să putrezesc!” – Doina (Ioana Pavelescu)
• „M-am săturat. Nu mă mai întorc acasă.” – Doina (Ioana Pavelescu)
• „Doamne ferește, dar ce, ai băut gaz?” – Neli (Brândușa Marioțeanu)
• „Ăsta-i cartierul străinilor. Șomeri, vagabonzi. Mi-e și frică să mă întorc acasă.” – Neli (Brândușa Marioțeanu)
• „Despre Eminescu nu se iau notițe, Eminescu se ascultă în genunchi.” – Doina (Ioana Pavelescu)
• „Tu ești fericită?” – Viorel (Albert Kitzl)
• „Cafeaua lor e apă chioară.” – Doina (Ioana Pavelescu)
• „Draga mea, dacă ai crezut că aici e raiul pe pământ, ce să-ți fac?” – Delia Stoenescu (Gina Patrichi)
• „De ce-am plecat?” – Delia Stoenescu (Gina Patrichi)
• „Mă întorc acasă.” – Doina (Ioana Pavelescu)

ARTICOLE:

• „Rătăcire” (1978) – iiccmer.ro
• „Rătăcire” – cronică de film, de Ecaterina Oproiu – aarc.ro
• „Rătăcire” – cronică de film, de Valerian Sava – aarc.ro
• Cronica unei înstrăinări – agenda.liternet.ro
• „Rătăcire” – istoriafilmului.ro
• Alexandru Tatos – Febrilitatea unui talent de excepție – agenda.liternet.ro
• Cinematograful de idei al lui Alexandru Tatos (70 de ani de la naștere) – agenda.liternet.ro
• Retrospectivă Alexandru Tatos la Cinematograful Elvira Popescu – icr.ro
• Alexandru Tatos: cineast de vocație 1. – istoriafilmului.ro
• O personalitate pe zi: Regizorul Alexandru Tatos – agerpres.ro

Proiect cu opere din patrimoniul cinematografic național, finanțat de Centrul Național al Cinematografiei.
Mulțumiri speciale se cuvin Uniunii Cineaștilor din România și Arhivei Naționale de Film.