Morometii de Stere Gulea - CINEPUB

Video & Photo

1 videos 1 photos

Timpul nu mai are răbdare

„Moromeții” este un film românesc care a întregit și a amplificat ecourile unuia dintre cele mai mari romane din literatura noastră, romanul omonim semnat de scriitorul Marin Preda. Un film cu suflu social amplu, despre dispariția unei întregi clase (țărănimea) și al unui mod de viață tradițional la care, după anii ’50, nu se va mai putea reveni nicicând. Prin Moromete această lume se cristalizează și se esențializează pentru a fi transmisă mai departe ca într-o capsulă a timpului. Interpreții personajelor principale sunt strălucitori, meritându-și pe deplin premiile și ovațiile.

Morometii de Stere Gulea - CINEPUB

Regie: Stere Gulea
Scenariu: Stere Gulea, adaptare după primul volum al romanului omonim de Marin Preda
Distribuție: Victor Rebengiuc, Luminița Gheorghiu, Gina Patrichi, Dorel Vișan, Mitică Popescu, Florin Zamfirescu, Emilia Popescu
Producător: Casa de filme Unu
Imagine: Vivi Drăgan Vasile
Montaj: Mircea Ciocâltei
An: 1987
Categorie: lungmetraj
Gen:  dramă
Durată: 142 minute
Subtitrări: engleză
Teritorii:

565,173 – Spectatori Cinepub

SINOPSIS

Pe fondul unor mutaţii sociale – care se vor dovedi ireversibile – filmul urmăreşte destrămarea unei familii ţărăneşti tradiţionale. Încercarea autoritară şi disperată a capului familiei – Ilie Moromete (Victor Rebengiuc) – de a ţine pe loc această realitate, eşuează.
Cu Ilie Moromete dispare un prototip social care a reprezentat secole de-a rândul societatea românească. Dispare de fapt o identitate care nu a mai fost înlocuită.

Mai multe detalii

Stere Gulea despre film:

„În cazul ecranizării acestei capodopere problema care m-a preocupat nu a fost aceea a aportului de personalitate, de originalitate, dorința de a mă „vedea”. Și nu numai eu, dar și operatorul, interpretul principal și ceilalți colaboratori, am avut o singură preocupare: aceea de a ne pune în slujba cărții, încercând să o transpunem cât mai fidel, în spiritul ei. Termenul de a „sluji” o operă literară nu ne-a dat senzația de subalterni, de diminuare a Eu-lui nostru. De aceea am vrut ca filmul să fie cât mai simplu. Aproape că îmi doream ca aparatul de filmat să nu se simtă, ci doar lumea romanului cât mai vie, cât mai necontrafăcută…” (Caiet prezentare film)

Proiectul lui Stere Gulea în ceea ce privește „Moromeții” a fost îndeplinit. Majoritatea criticilor și a spectatorilor au remarcat naturalețea aproape de perfecțiune a lumii lui Moromete în filmul regizorului. Stere Gulea și-a dorit să urmeze îndeaproape cartea lui Marin Preda și să facă, după propria mărturisire, un film „clasic”, în sensul producțiilor lui Liviu Ciulei. A reușit în ambele demersuri. „Moromeții” este unul dintre filmele românești care au urmat cel mai fidel o operă literară, dorindu-și să fie un vehicul filmic pentru un univers atât de bine conturat și cu atâtea specificități ca cel al Moromeților, încât funcționa ca o lume perfect închisă în ea însăși. Dialogurile și expresiile verbale sunt redate aproape identic, totul în filmul lui Stere Gulea este „moromețian” în același fel în care este „moromețian” și în carte. Parcă la fel de conștient ca și creatorii lui, personajul Ilie Moromete, „țăranul-filozof” cum i s-a mai spus, face și el tot ce-i stă în putere să-și păstreze lumea intactă.

Pentru Ilie, condiția țăranului este aceea de proprietar de pământ și de guvernatorul al propriei sale gospodării, familii și lumi. Numai că vremurile se schimbă alert, iar el trebuie să accepte în viața sa un nou membru, care îi și preia frâiele destinului: Statul. Nici perceptorul, ca reprezentat al noilor structuri apărute în viața satului, nici primarul nu reușesc să-l convingă pe Moromete să accepte această nouă autoritate. Singurul lucru care îl convinge că, într-adevăr, vremurile s-au schimbat, este trădarea propriilor copii, care îmbrățișează alte opțiuni de viață decât cele pe care și-a bazat Moromete existența: banii în defavoarea pământului. Arta lui Stere Gulea și a lui Victor Rebengiuc își dă aici măsura maximă, în felul în care redau căderea în sine însuși a personajului atunci când înțelege că peirderea lumii lui este un fenomen ireversibil.

Filmul lui Stere Gulea este un film crucial pentru cinematografia românească și nu putea lipsi din colecția de filme românești online a Cinepub.

Criticii spun:

„În cazul „Moromeţilor”, regizorul, fidel mai degrabă unor tipare clasice (de montaj şi încadratură) ale limbajului filmic, se retrage în plan secund, punându-şi instrumentele în slujba fluidităţii şi eficienţei narative şi favorizând expresivitatea actorilor, ceea ce conduce la multe momente de frumuseţe, firesc şi emoţie.” (Ionuț Mareș, www.ziarulmetropolis.ro/ )

„Am spus ecranizare: e prea puţin. Fără să se îndepărteze prea tare de litera romanului, regizorul a tras lozul câştigător ce conţinea tocmai spiritul literaturii prediste. Urmărind riguros trama şi atmosfera psihologică inconfundabilă a universului ţărănesc din roman, se reează o operă independentă – filmică – de sine stătătoare, dar care cuprinde mănunchiul de semnificaţii, de dincolo de evenimenţial. Poate de aici rezidă şi marea forţă a filmului lui Stere Gulea.” (Bedros Horasangian – www.aarc.ro )

Replici din film

„Ce treab-aveți voi toată ziua? Pun-te masă, scoal-te masă”
„Fă, mai trage-te de fălcile-alea, că te-or fi durând de când tot vorbești!”
„Și ce-o să băgați în voi dacă pleacă oile?
Am mai trăit noi și fără oi.”

„Da’ de ce să tăiem salcâmul?
Într-adins. Ca să se mire proștii.”

„De ce-ai tăiat salcâmu’, Ilie? Așa de rău am ajuns?”
„Adică, ocupațiunea ta mintală, Cocoșilă, e la alte prostii.
Ești prost!”

„Ce, dracu’, bă, Țugurlane, înjuri p-acilea? Crezi c-o să ne procopsim noi mai mult ca tine? Fă și tu politică, du-te dracu’!”
„De ce nu vrei dumneata să plătești odată și să scapi de belea?”
„Taicule, dă și mie pălăria ta, să mă duc și io la serbare!”
„Și cum zici tu, Cocoșilă, că n-o să mai fie alegeri? Păi adică cum să conducă cineva fără să fie ales?”
„Atâta ură ai în tine, Paraschive, că dac-ar muri tăică-tu, nici n-ai aștepta să-l îngropăm bine, și ne-ai și azvârli în drum!”
„Ce vrei, mă?
Plătește fonciirea.”

„N-am de unde să plătesc. Ce-ai să-mi faci?
Ce-am să-ți fac? Îți iau vita din bătătură, băăă!”
„De ani de zile mă zbat să nu vând din pământ și să vă rămâie vouă întreg, orbilor și sălbaticilor la minte!”

Premii

  • Marele Premiu și Premiile pentru imagine (Vivi Drăgan Vasile), interpretare masculină (Victor Rebengiuc), scenografie (Svetlana Mihăilescu), muzică (Cornelia Tăutu), montaj (Mircea Ciocâltei). Diplomă de onoare (Luminiţa Gheorghiu) – ACIN, 1987
  • Premiul pentru interpretare masculină (Victor Rebengiuc), San Remo – Italia, 1988
  • Premiul III („Ciorchinele de bronz”) și Premiul pentru interpretare masculină (Victor Rebengiuc), Santarem – Portugalia, 1988
  • Marele Premiu şi Premiile de interpretare masculină (Victor Rebengiuc) şi feminină (Luminiţa Gheorghiu) – Costineşti, 1988

Articole din presă