CRAII DE CURTEA VECHE – film dramă online

Regie: Mircea Veroiu
Scenariu: Ioan Grigorescu, Mircea Veroiu (după romanul lui Mateiu I. Caragiale)
Distribuție: Mircea Albulescu, Ovidiu Iuliu Moldovan, Răzvan Vasilescu, Marius Bodochi, Ilinca Goia, Adriana Șchiopu, Ion Marinescu, Ștefan Sileanu, Manuela Golescu, Cristina Tacoi, Diana Gheorghian, Boris Petroff, Nicolae Urs, Gheorghe Dinică
Producător: Dan Pița (producător executiv), Vily Auerbach
Imagine: Marian Stanciu
Montaj: Mircea Ciocâltei
Sunet: Silviu Camil
Muzică: Silviu Camil
An: 1996
Categorie: Lungmetraj
Gen: Dramă, Aventură
Durată: 105 minute

SINOPSIS

Pasadia, Pantazi si Cara se întovărășesc cu mârlanul Pîrgu, pentru că „totul e zădărnicie”. Pentru acești prinți ai nopților pierdute, singurul lucru sfânt e prietenia, iar „javra” e cea mai buna călăuză într-o călătorie prin noapte.

APRECIERI CRITICE:

„Un proiect anume pregătit pentru frustrările epocii ceausiste (aflat, încă din 1970, pe lista urgențelor lui Liviu Ciulei), scos de la naftalină, e reciclat prin adaosuri erotice și limbaj licențios. Sigur că o vizualizare a «Crailor» va fi întotdeauna un pariu cu imposibilul. Cum să vizualizezi «parfumul» Orientului ? Dar, chiar sustras comparării cu modelul literar, filmul tot ratat ar rămâne. (…) Dar ce film ar fi scos Ciulei de aici.” – Tudor Caranfil

„Aceasta prietenie cu Mircea Veroiu are o particularitate deosebită: în aproape toate filmele lui, personajul în care mă distribuie are multe componente care îi caracterizează propria biografie.” – Ovidiu Iuliu Moldovan, 1995 (Noul Cinema)

„Ecranizarea romanului lui Mateiu I. Caragiale avea de depășit cel puțin trei dificultăți obiective. Întâi, era vorba de ecranizarea unei creații-unicat, cu virtuți preponderent literare (rafinata orchestrație stilistică, frazele melopeice, voluptatea „coloristică” a limbajului etc.), nu tocmai ușor de transpus în imagini. În al doilea rând, regizorul n-a mai avut la dispoziție aproape nimic din «Bucureștiul crailor». Cel de-al treilea handicap a fost, desigur, epica restrânsă a romanului. În mare măsură, filmul a depășit dificultățile. Ceea ce s-a pierdut prin absența străzilor de altădată, s-a recuperat – datorită scenografului Ștefan Antonescu – prin opulența interioarelor (casa Pașadia, apartamentele Arnotenilor, bordelul și lupanarele, celelalte ambianțe filmate de operatorul Marian Stanciu cu filtre «de asfințit»). Alternarea povestirii la persoana întâi din roman, cu «spovedaniile» crailor, este înlocuită prin crearea unui personaj după chipul și asemănarea prozatorului, «vocea unui gând» devenind o ființă, cu nume, Cara (de la Caragiale, desigur), și cu renume. Regizorul Mircea Veroiu devine și el (ca Mateiu I. Caragiale) un «confesor al crailor», aflându-se mereu alături de personajele sale, mirat și sedus de natura lor paradoxală.” – Călin Căliman

TRIVIA:

• Scenariul filmului este inspirat din romanul omonim al lui Mateiu Caragiale.
• Romanul „Craii de Curtea-Veche” a fost publicat mai întâi pe capitole, în revista „Gândirea”’, între 1926-1927, iar în 1929 a fost publicat la Editura Cartea Românească din Bucureşti, autorul Mateiu Caragiale fiind distins în acel an cu Premiul Societăţii Scriitorilor Români, pentru această lucrare.
• „La apariţia în volum, în 1929, s-a bucurat de un răsunător succes, impunându-se atenţiei tuturor prin farmecul cu totul aparte al paginilor de incantaţie evocatoare, prin pasta densă a imaginilor caracteristice atmosferei balcanice şi levantine, prin ineditul straniu al stilului. Valoarea romanului rezidă în substanţa fondului său, în semnificaţiile pe care le degajă, în structura caracterologică a personajelor şi, mai cu seamă, în ciudăţenia atmosferei şi pitorescul stilului”, se arată în „Dicţionarul general al literaturii române”, apărut sub egida Academiei Române, Editura Univers Enciclopedic, 2004. (agerpres.ro)
• Titlul romanului vine de la o anecdotă publicată de I. L. Caragiale în „Vatra”, unde se explică originea expresiei „crai”. „O ceată de mahalagii în frunte cu grecul Melanos s-a răsculat, după mazilirea lui Gr. Ghica, şi a început a jefui oraşul. Melanos, cu cucă de domn în cap şi cu haine voievodale furate, trecea prin oraş cu ‘craii’ lui, beat mort, călare pe măgar. Vechii crai erau deci un fel de boemi dezmăţaţi, bucureşteni, cărora le corespund la altă epocă eroii cărţii”, scria George Călinescu în „Istoria literaturii române de la origini până în prezent” (ediţia a II-a, revăzută şi adăugită), Editura Minerva, 1982. În romanul de faţă, eroii sunt trei „crai”’ – Paşadia, Pantazi şi Pirgu – „tovarăşi nedespărţiţi de inimaginabil desfrâu, cei dintâi doi de structură aristocratică (în modul particular al lui Mateiu Caragiale), cel de-al treilea obscur bucureştean, care va face carieră de parvenit”. „Suntem în Bucureştii semibalcanici, semioccidentali, unde fineţa cea mai înaintată se amestecă cu înjurătura şi pofta grosolană”, mai nota George Călinescu.

REPLICI:

• „Ferește-te, lucrează, taci. Asta nu poate fi decât deviza unei asceze artistice.” – Pantazi (Ovidiu Iuliu Moldovan)
• „Permiteți-ne să luăm contact cu plebea.” – Gore Pirgu (Răzvvan Vasilescu)
• „Te atrage? Mie mi se pare că are ceva respingător. În ea se simte, mai mult decât în celelalte femei, Eva.” – Cara (Marius Bodochi)
• „La câți a forfecat ea, se ține bine.” – Gore Pirgu (Răzvan Vasilescu)
• „Hai sictir, că întorc foaia.” – Gore Pirgu (Răzvan Vasilescu)
• „Craii de curtea veche… într-adevăr, e o asociație de cuvinte dintre cele mai fericite. Are ceva ecvestru, mistic.” – Pașadia Măgureanu (Mircea Albulescu)
• „Ca să-i trag palme trebuie să-mi pun mânușile. Altfel mă murdăresc.” – Pașadia Măgureanu (Mircea Albulescu)
• „Eu le las oasele mele. Dar gândirea mea, niciodată.” – Pașadia Măgureanu (Mircea Albulescu)
• „Eu am încă ceva sacru pe lume. Averea.” – Pantazi (Ovidiu Iuliu Moldovan)

ARTICOLE:

• Craii de curtea veche (1995) – istoriafilmuluiromanesc.ro
• Teatru și filme româneșt: „Craii de Curtea-Veche” – agerpres.ro

Proiect cu opere din patrimoniul cinematografic național, finanțat de Centrul Național al Cinematografiei.
Mulțumiri speciale se cuvin Uniunii Cineaștilor din România și Arhivei Naționale de Film.