Synopsis
Cuvânt înainte:De la eleganța sentimentală din „Felix și Otilia”, la un infern de război; Iulian Mihu mută iubirea pe front.
Regie: Iulian Mihu
Scenariu: Iulian Mihu, Laurențiu Fulga (roman)
Distribuție: Ioan Sabău, Florin Tănase, Romeo Partenie, Cornel Patrichi, Ion Niciu, Aurel Popescu, Gheorghe Novac, Hans Pomarius, Nicolae Radu, Violeta Andrei, Emanoil Petruț, Aristide Teică, Nicolae Praida, Jean Lorin Florescu
Producător: Corneliu Leu
Imagine: Alexandru Întorsureanu, Gheorghe Fischer
Montaj: Mioara Jana Ionescu
Sunet: Ghoerghe Mărăi
Muzică: Anatol Vieru
An: 1975
Categorie: Lungmetraj
Gen: Război, Dragoste
Durată: 97 minute
SINOPSIS
Într-un context social complex, filmul explorează dilemele și luptele interioare ale Alexandrei (Violeta Andrei), soția unui sublocotenent plecat pe front, punând în lumină probleme sociale și personale care îi testează curajul și puterea de a rezista.
APRECIERI CRITICE:
„Mihu era un regizor al provocărilor. Adora să intre în gura lumii, numai ca să i-o închidă cu plăcere. Natura lui de luptător nu-i dădea pace. Până nu scotea aplauze din înjurături, nu se lăsa.” – Eva Sîrbu, vol. „Actori care nu mai sunt”
„Mihu s-a simțit atras de romanul lui Fulga construit pe doi piloni: psihoza morții si psihoza amorului, ambele ridicate la nivel de mutație metafizică, de schimbare de mentalitate, unde clipă și infinit, hazard și sublim, însemnătate și destin se îmbină în hegeliene sinteze.” – D.I.Suchianu, revista „România literară”, 1975
„Obiectul inspirației, «Alexandra și infernul», cartea lui Laurențiu Fulga, conținea fără nicio îndoială acea materie cu valențe derutant libere, atât de necesară unui regizor ca lulian Mihu. Fantastica și ireala imagine a unei Alexandre-simbol, traversând în toate ipostazele feminității infernul războiului. Dar și realitatea brută și brutală a frontului, a războiului. Dar și permanenta suprapunere a realului și imaginarului în una și aceeași fascinantă imagine. Da, «Alexandra și infernul» cartea, avea tot ce-i trebuie lui lulian Mihu pentru a-și construi acel «altceva» care e filmul lui. Așa cum a făcut din «Enigma Otiliei», «Felix și Otilia».” – Eva Sîrbu în revista „Cinema” nr. 12, decembrie 1975
„Peisajul coşmaresc, halucinant realizat în graphiscolor înălţa filmul cu mult deasupra dramaturgiei sale. Şi câte scenarii româneşti n-ar fi putut, n-ar putea să se sprijine pe acest umăr generos.” – Alice Mănoiu în revista „Cinema”, nr. 1, ianuarie 1979
„«Alexandra și infernul»” face o notă discordantă față de celelalte producții de gen ale anilor ’70 prin accentul pus pe frăția de arme româno-sovietică. Odată cu retragerea trupelor sovietice petrecută în vara anului 1958 și cu adoptarea de către conducerea politică de la București a unui curs național-comunist, rolul Armatei Roșii în eliberarea țării de fascism începe să se estompeze la nivelul discursului public și implicit, al reprezentării cinematografice.” – Bogdan Jitea, cinepub.ro
„La fel cum procedase alături de Manole Marcus la filmul lor de debut Viața nu iartă, regizorul Mihu a căutat să anihileze toată această armătură propagandistică pe care este construit scenariul filmului prin mutarea accentului pe povestea de dragoste dintre cei doi protagoniști și printr-o calofilie excesivă a tablourilor cinematografice care o au pe actrița Violeta Andrei în prim plan.” – Bogdan Jitea, cinepub.ro
TRIVIA:
- Iulian Mihu consideră filmul „Alexandra și infernul” o revenire la temele din „Viața nu iartă”: războiul și iubirea, de data aceasta în contextul războiului antifascist, cu o intensitate emoțională mai mare.
- Regizorul afirmă, în interviul oferit criticului de film Valerian Sava, că se simte mai apropiat de personajele acestea decât în filmele anterioare, considerând romanul lui Laurențiu Fulga mai aproape de propria sa sensibilitate. Spre deosebire de eroii pasivi din filmele sale precedente, personajele din acest film sunt voluntare, active și conștiente de alegerile lor până la moarte, spune el.
- Mihu definește filmul ca un contrast între „infernul” războiului și seninătatea unei ordini morale asumate, contrast care ar trebui să dea fascinația poveștii.
- Regizorul mărturișește, în același interviu cu Valerian Sava, că ideea centrală a filmului este „înțelegerea”, traversând destinele personajelor în contextul schimbărilor de după august 1944.
- Din punct de vedere vizual, filmul folosește procedeul graphic-color (graphis), creat de operatorii Gheorghe Fischer și Alexandru Întorsureanu și prezentat în premieră mondială la Malaga. Tehnica a fost brevetată internațional și a deschis noi direcții artistice în filmul color. Graphis-ul aplica o estompă fină asupra culorilor, reducând contrastele dure și creând armonii cromatice rafinate, cu trimitere la pictura impresionistă. Procedeul a fost esențial pentru unitatea vizuală a unor filme importante, precum „Felix și Otilia”, și „Trecătoarele iubiri”, în regia Malvinei Urșianu.
- Filmările au avut loc în perioada 19 octombrie – 8 noiembrie 1974.
- Cheltuielile de producție s-au ridicat la 3.333.000 lei.
- În 2009, Laurenţiu Damian realizează documentarul „Despre Iulian Mihu aşa cum a fost. Despre noi aşa cum suntem”, după un scenariu de Ana Marina Constantinescu.
REPLICI:
• „Războiul e un infern pe care noi, bărbații, trebuie să-l trecem ca să facem să triumfe o cauză.” – General (Jean Lorin Florescu)
• „Dacă toate soțiile soldaților din lume ar veni pe front după soții lor, probabil că nu ar mai fi războaie. Ceea ce ar fi spre binele omenirii.” – General (Jean Lorin Florescu)
• „Unii dintre noi mor. Și totuși trebuie să mergem înainte.” – General (Jean Lorin Florescu)
• „Războiul e al bărbaților.” – Filip (Romeo Partenie)
• „Să nu uiți nimic… cine te-a încălțat, cine te-a îmbrăcat.” – Alexandra (Violeta Andrei)
• „Trebuie să ne construim o viață fără război și împotriva războiului.” – Filip (Romeo Partenie)
• „Oamenii trebuie să trăiască demni. Să fie liberi și fericiți.” – Filip (Romeo Partenie)
• „Nu știu câte femei au plecat pe front după bărbații lor. Dar uite că am venit.” – Alexandra (Violeta Andrei)
• „Acum ne e greu, dar războiul se va termina.” – Alexandra (Violeta Andrei)
ARTICOLE:
- Cronică: „Alexandra și infernul”, de Eva Sîrbu – aarc.ro
- Cronică: „Graphis-color-ul sau al treilea autor”, de Alice Mănoiu – aarc.ro
- Cronică: „Alexandra și infernul… înseninat”, de Valerian Sava – aarc.ro
- Interviu: „Iulian Mihu – Un stil propriu”, de Al. Deleanu – aarc.ro
- „Un alt dialog la distanță, Manole Marcus” – Iulian Mihu, de Călin Căliman – istoriafilmuluiromanesc.ro
