PÂINEA NOASTRĂ CEA DE TOATE ZILELE (2022) – film documentar online

Regie: Șerban Georgescu
Distribuție: Irina Sorescu, Corina Munteanu și angajatele brutăriei MamaPan (Andreea, Luminița, Adriana)
Producător: Șerban Georgescu (Kolectiv Film), Oana Muntean (coproducător – Victoria Film)
Imagine: Bogdan Slăvescu, Daniel Oprea
Montaj: Șerban Georgescu
Sunet: Alex Alexandru
An: 2022
Categorie: Lungmetraj
Gen: Documentar
Durată: 70 minute

1,801 – Spectatori Cinepub

SINOPSIS

MamaPan este o brutărie artizanală care funcționează pe principiile economiei sociale. O mică afacere care face o diferență uriașă în viețile femeilor care fac parte din ea. Două dintre ele luptă cu încăpățânare pentru a menține afacerea pe linia de plutire. Angajatele lor, toate mame singure, fac tot ce pot pentru a-și schimba viețile: o fostă persoană fără adăpost, o femeie romă analfabetă și o mamă cu trei copii, aflată în mare dificultate financiară.

O poveste despre toate eroinele invizibile care stau în spatele societății noastre. Despre cele care continuă să lupte, hotărâte să fie un exemplu pentru copiii lor și să găsească, zi de zi, motivația de a-și transforma viețile.

Un documentar cu o distribuție integral feminină și un regizor care își asumă rolul de a reprezenta societatea judecătoare care le înconjoară.

FESTIVALURI:

• 2023 – FIPADOC (Festivalul Internațional de Film Documentar)
• 2023 – Astra Film Festival, Sibiu
• 2024 – Râșnov FFIR

DECLARAȚIE REGIZORALĂ:

„E un documentar foarte personal și suntem norocoși că femeile care sunt protagonistele lui ne-au permis să le descoperim, s-au deschis în fața noastră, niște bărbați, în condițiile în care poveștile lor de viață au bărbații în rolurile agresorilor, anti-eroilor. A fost o relație de încredere care s-a construit în timp. La începutul filmărilor erau mult mai retrase și discrete cu detaliile, dar cu fiecare zi petrecută împreună ne-au acordat privilegiul de a pătrunde în intimitatea și realitatea poveștilor lor de viață. În vulnerabilitatea pe care ele și-au asumat-o în fața camerei stă forța lor și implicit a acestui documentar.”

APRECIERI CRITICE:

• „Deși lasă neexplicate cauzele plecării din firmă, de pe o zi pe alta, a două dintre cele trei angajate -plecări despre care nu se înțelege dacă sunt cauzate de josnicul Capitalism care le exploatează fără milă, situațiile lor familiale sau, pur și simplu, de propriile năravuri, imposibil de domesticit prin educație făcută de patroane (nici natura patronatului nu o știm, deși este relevantă, și ea, inclusiv pentru poveste)- documentarul rostește formula magică – întreprindere socială. Este o insignă frumos așezată în pieptul investiției, fără ca prin asta cei care fac investiția să primească ceva în schimb, doar pentru ca România să fie aptă să raporteze la Bruxelles statistici favorabile, obligatorii. E o insignă care ajută doar serviciul care tipărește cartoane menționând asemenea titulaturi, fără acoperire, la imprimanta Ministerului Muncii. Restul muncii, al raportărilor, se face de întreprinderile onorate cu asemenea blazoane. Așadar, nu doar că statul nu face nimic în schimbul serviciului social prestat de asemenea entități private, cu generozitate și implicare, dar -și aici ți se urcă fainosul la cap- le mai și concurează neloial, prin politici salariale inaccesibile întreprinderilor atât de frumos decorate.În această privință, regizorul nu doar că nu trebuie să se mai lăsa descurajat, descurajându-i pe alții și invitându-i la cunoscuta letargie românească, dar trebuie să spună că România riscă, ca urmare a acestei pasivități, să fie sancționată, la Bruxelles, de Comisia Europeană, dacă cineva ar sesiza-o instituțional pe aceasta din urmă, printr-o petiție la care să se atașeze fie și trailer-ul acestui film.” – Iulia Vucmanovici, agenda.liternet.ro
• „Greu, câteodată chinuitor de greu, alteori cu eforturi disperate și disperări la purtător, firma a rezistat pe linia de plutire. Desigur, fiind tot timpul la un pas de scufundare – închidere. Mobilizator și fascinant, nu? Să-ți vină aproape zilnic a-ți lua lumea-n cap și totuși să reziști, cu îndârjirea unui altruism cu adevărat creștinesc.” – Bogdan Burileanu, agenda.liternet.ro
• „Titlul m-a trimis cu aproape un secol în urmă, amintindu-mi de drama lui King Vidor cu același nume din 1934. Nu cu mult mai lung ca durată, filmul alb-negru urmărește câțiva oameni necunoscuți care ajung să formeze un falanster și se folosesc de diverselor lor abilități pentru a-și crea o economie internă și pentru a o susține. Se pare că în urmă cu 90 de ani coacerea pâinii era una dintre activitățile unificatoare pentru comunitate. La fel cum este și la momentul actual.” – Oana Balaci, agenda.liternet.ro
• „Deși toate discursurile sunt interesante, ce ajunge să atingă cu adevărat publicul sunt tragediile trăite de angajate, în special de cele de etnie romă. Experiența uneia cu tatăl abuziv / alcoolic și cu moartea fraților din cauza drogurilor se completează nefericit cu viața pe străzi a celeilalte. Relatările coerente și lucide, presărate pe alocuri cu aforisme, te-ar putea face să crezi că Adriana și Luminița sunt femei școlite, nu analfabete care au vândut flori înainte, sau chiar au cerșit pentru a supraviețui, în cazul celei din urmă. Rușinea cu privire la activitățile imorale din trecut se citește în ochii lor, dar și mândria de a munci onest, indiferent că spală pe jos sau frământă pâine.” – Oana Balaci, agenda.liternet.ro
• „Una dintre muncitoare crește trei copii într-o garsonieră confort 3. Alta e o fostă cerșetoare (izbucnește în plâns în timp ce povestește despre vechea ei viață). Fratele uneia moare în timpul filmărilor, victimă a dependenței de droguri.” – Andrei Gorzo, andreigorzoblog.wordpress.com

TRIVIA:

• Şerban Georgescu are la activ mai bine de 20 de ani de experienţă în domeniul documentarelor şi advertising-ului, lucrând pentru clienţi de prestigiu, cu unii dintre cei mai importanţi jucători din industrie. Din 2006 a colaborat constant cu companii de producție din Norvegia, Danemarca și Elveția pentru mai multe documentare recompensate cu multiple premii internaționale.
• Filmările s-au întins pe parcursul a peste 3 ani, fiind perioada cea mai mare de producție a unui documentar semnat de regizor.
• Printre proiectele sale personale se află „Everest”, „Călător pe viață”, „Varză, cartofi și alți demoni” și „Jurnalul familiei -escu”.
• „Pâinea noastră cea de toate zilele” este o producție Kolectiv, distribuită de Follow Art Distribution și , realizată cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei (CNC).
• Într-un interviu oferit ziarului Observator Cultural, regizorul spunea: „În general, mă preocupă aceleași teme care îi preocupă pe cei mai mulți dintre noi: familia, economia, relațiile interumane. Sînt teme care nu au un început și un sfîrșit, universal valabile de la începuturile istoriei și pînă astăzi, aceleași, dar cu semnificații și perspective diferite pentru fiecare dintre noi.”
• În același interviu, Șerban Georgescu continuă: „Personajul masculin din film sînt eu, regizorul care, după ce face reclama, vine și începe să pună întrebări. Mi-am permis să-mi asum acest rol de avocat al diavolului și să pun întrebările pe care le-am auzit cu toții în jurul nostru, de atîtea ori. Mamă cu trei copii? Păi, cine a pus-o să facă atîția?… Ai văzut tu țigan muncind?!… De ce nu-și mai ia un job, dacă nu-i ajung banii? Sînt convins că intervențiile mele brutale din film sînt bine-venite și chiar necesare, mai ales într-un peisaj în care toată lumea încearcă să fie politically correct, dar prea puțini reușesc cu adevărat.”
• „Sunt aici câțiva ani din viața mea, cu lupte, lacrimi de tristețe sau de bucurie și recunoștință, totul concentrat în cateva zeci de minute. E personal, dar și despre a fi împreună, e despre curaj dar și despre frici, însă dincolo de toate este despre a nu renunța.”, a spus Irina Sorescu, inițiatoarea afacerii, care se încăpățânează să creadă că economia socială poate să funcționeze, oricât ar contrazice-o sistemul autohton.
• „Am fost suspicioasă și neîncrezătoare la început, dar apoi, calitatea umană a echipei lui Șerban m-a convins că finalitatea dorită a documentarului este una bine intenționată, și am acceptat ideea.”, spune Corina, una dintre angajatele brutăriei, pentru zilesinopti.ro
• „Este despre realitatea unei brutării și viața a 3 femei simple, care au pornit de la zero in meseria asta.”, spun Andreea și Luminița în cadrul aceluiași interviu. Oana, de asemenea, e de părere că „este un film despre femei puternice, despre încredere, despre curajul de a lupta chiar și atunci când simți că viața te doboară.”
• Statisticile arată doar o mică parte a realității dure cu care se confruntă aceste femei. În România, 7% din gospodării sunt reprezentate de familiile monoparentale, conform datelor Eurostat. La fel ca în majoritatea statelor europene, mama este cea care se ocupă de creșterea copilului sau a copiilor, chiar și în lipsa unui partener.

REPLICI:

• „Când ai investit atât de mult, atât de multă energie, atât de multe eforturi într-o poveste… Îmi e foarte greu să mă gândesc măcar să renunț. Că mi s-ar părea că tot ce am făcut până acum și toată lupta asta a fost în zadar dacă eu, la un moment dat, renunț.” – Irina Sorescu
• „Am început afacerea asta având zero experiență de business și lucrând, toată viața mea, în domeniul social.” – Irina Sorescu
• „Am creat brutăria pentru că ne-am dorit să oferim locuri de muncă unor femei aflate în situații dificile de viață.” – Irina Sorescu
• „Am adus solidaritate și umanitate în relațiile de muncă și, mai mult decât atât, în relațiile noastre cu clienții și cu partenerii.” – Irina Sorescu
• „Dintr-un salariu mediu pe economie nu-ți mai permiți nici măcar o garsonieră la 20.000 euro pe care alții o numesc ghetou.” – Andreea
• „Poate că bătăile mele le- aș fi uitat, dar nu pot să le uit pe ale mamei.” – Luminița
• „În condițiile date, noi trebuie să ne descurcăm.” – Corina Munteanu
• „Am venit aici inițial să le învăț pe fete să facă pâine, atât. Nu aveam nici cea mai mică idee în ce mă bag. Și încetul cu încetul, mi-am dat seama despre ce e vorba.” – Corina Munteanu
• „Nu s-a întâmplat niciodată să nu am bani de salarii. Pentru că ăsta este primul lucru la care mă gândesc și la care mă uit.” – Irina Sorescu

ARTICOLE:

• Pâinea noastră cea de toate zilele, în regia lui Șerban Georgescu, intră în cinema din 15 martie – iqads.ro
• Interviu cu eroinele documentarului „Pâinea noastră cea de toate zilele” – zilesinopti.ro
• „Pâinea noastră cea de toate zilele”, în regia lui Șerban Georgescu, intră în cinema din 15 martie – radioromaniacultural.ro
• Povestea amară a pâinii noastre cea de toate zilele, când e frământată de femei aflate la greu – hotnews.ro
• ”Pâinea noastră cea de toate zilele”, de Șerban Georgescu, premieră internațională la FIPADOC – aarc.ro
• Pâinea noastră cea de toate zilele, în regia lui Șerban Georgescu, intră în cinema din 15 martie – jurnalul.ro
• „Mi-am dorit să fie un film profund feminist” – observatorcultural.ro
• Documentarul “Pâinea noastră cea de toate zilele”, pe marile ecrane din 15 martie – radioromania.ro
• Despre documentar, dramateinment și rutina marelui senzațional (Laura Ducu, un interviu cu Șerban Georgescu, Despre documentar, dramateinment și rutina marelui senzațional) – agenda.liternet.ro
• „Pâinea noastră cea de toate zilele”: cel mai nou documentar semnat de Șerban Georgescu a avut premiera internațională în cadrul FIPADOC – ziarulmetropolis.ro
• Cronică: Putere la kilogram – Pâinea noastră cea de toate zilele, de Oana Balaci – agenda.liternet.ro
• Cronică: Pâinea europeană poate fi integrală, niciodată neagră – Pâinea noastră cea de toate zilele, de Iulia Vucmanovici, agenda.liternet.ro
• Cronică: Povestea cu povești – Pâinea noastră cea de toate zilele la Astra Film Festival, 2023, de Bogdan Burileanu, agenda.liternet.ro
• Arhiva etichetelor: Pâinea noastră cea de toate zilele – andreigorzoblog.wordpress.com
• Filmul documentar, dincolo de scenariu, imagine şi „alţi demoni” – radioromaniacultural.ro