BALUL DE SÂMBĂTĂ SEARA (1968) – film comedie online

Regie: Geo Saizescu
Scenariu: D.R. Popescu, Geo Saizescu
Distribuție: Sebastian Papaiani, Mariella Petrescu, Ana Széles, Octavian Cotescu, Constantin Băltărețu, Puiu Călinescu, Mișu Fotino, Coca Andronescu, Nineta Gusti, Ion Gheorghiu, Nucu Păunescu, Dorin Dron, Nicolae Ralea, Octavian Cosmuță, Emil Bozdogescu, Dumitru Chesa, George Motoi, Andrei Bursaci, Dragoș Mîrzan, Elena Mihalache, Elena Cristea, Maria Varlam, Emil Boroghină, Octav Ioniță, Sofrone Constantinescu, Maria Boboiceanu, Ștefan Oneci, Mariana Cercel, Cornel Patrichi, Traian D.R. Popescu
Producător: Ion Lascu, Vasilica Istrate (Studioul Cinematografic București)
Imagine: George Cornea
Montaj: Margareta Anescu
Sunet: Nicolae Ciolcă
Muzică: Radu Șerban
An: 1968
Categorie: Lungmetraj
Gen: Comedie
Durată: 102 minute

8,203 – Spectatori Cinepub

SINOPSIS

Papă (Sebastian Papaiani), un tânar vesel, plin de farmec, aflat mereu în căutarea „iubirii perfecte” îşi ascunde timiditatea sub o mantie subţire de şmecherie. Şofer pe camioneta unui şantier, cunoaşte multe fete frumoase. Dintre ele… două îi cad cu tronc: o blondă suavă (Ana Széles) şi o brunetă pasională (Mariella Petrescu). Junele cuceritor trebuie să aleagă pe una dintre ele.

Printr-o farsă, le supune pe „cosânzene” unui test de devotament. Inventează un accident în care e victimă şi asteaptă reacţia fetelor. Soseşte de la spital cu trenul şi, în gară… nimeni; ca în vechiul proverb: „Cine aleargă după doi iepuri, nu prinde niciunul!”

APRECIERI CRITICE:

„Partea izbutită a filmului, partea care rezistă, este legată de prezenţa lui Papă−Papaiani, de relaţia pe care el o stabileşte cu ambianţa în care îl vedem. Sunt cam 15 minute, la începutul filmului, nu lipsite de haz, bine găsite, pentru introducerea în acţiune a lui Papă. Căruţa cu tradiţionalul căţel legat dedesubt, apoi camioneta de cărat zarzavaturi, care stârnesc râsul tuturor, apoi camera lui Papă garnisită cu rogojini, plus atitudinea eroului faţă de toate acestea, creează situaţii comice care promit. Ce anume? O comedie amuzantă, antrenantă, cu un erou bine găsit şi cu un obiect bine găsit (acea camionetă de care aminteam). Dar autorii au avut ambiţia să obţină mai mult. Ei au vrut cu orice preţ să facă o comedie lirică. Papă al nostru este în căutarea «idealului feminin»; el îşi aşteaptă «stăpâna inimii», a cărei fotografie va veni să ocupe locul de duminică din calendarul său plin de vampe. Şi «idealul» îi iese în cale sub chipul blond al Liei şi sub cel brun al Ralucăi. Şi eroul îşi începe «fuga după doi iepuri», terminată potrivit proverbelor.” – Alexandru Racoviceanu, revista „Cinema” nr. 5, mai 1968

„Pe planul interpretării am reţinut, alături de Sebastian Papaiani căruia îi revine greul filmului (şi care biruieşte nu de puţine ori situaţii neconvingătoare), pe Octavian Cotescu, actor prea puţin văzut în filmele noastre, care în cazul de faţă dovedeşte, dacă mai era nevoie, o reală înzestrare pentru comedie. «Idealul blond» şi «idealul brun», personaje destul de convenţional reflectate în dramaturgie, capătă o notă particulară de farmec datorită celor două interprete, Ana Széles şi Mariella Petrescu.” – Alexandru Racoviceanu, revista „Cinema” nr. 5, mai 1968

„Un regizor tânăr – de 25-26 de ani – prelua, în 1958, ștafeta comediei cinematografice. Era Geo Saizescu (cu antecedente în filmele «de școală»), care realiza o performanță rezonantă – rămasă unică în istoria cinematografiei naționale! –, aceea de a-l convinge pe «meșterul cuvintelor potrivite», Tudor Arghezi, să se lase ecranizat. Dorind «cu tot dinadinsul» (după cum singur o spune) să abordeze genul comic, dar să nu repete experiența predecesorului său într-ale comediei, regizorul Jean Georgescu, experiență axată pe opera lui Caragiale, Geo Saizescu s-a aplecat cu atenție asupra unui volum arghezian proaspăt apărut pe piață, «Pagini din trecut», descoperind o schiță plină de savoare care va constitui „materia primă” a filmului său «Doi vecini»”. – Călin Căliman, istoriafilmuluiromanesc.ro

„Cu «Balul de sâmbătă seara» (1967), regizorul Geo Saizescu și-a regăsit «tonusul» comic, iar colaborarea sa cu scriitorul D.R.Popescu a reintrat pe teritorii prielnice. Filmul propune două episoade de iubire din viața unui tânăr șofer de camion cu nume «predestinat», Papă (numele ciudat al personajului poate veni, foarte bine, de la Papă-Lapte, dar poate fi, la fel de bine un soi de diminutiv de la Papaiani, rolul fiind scris, evident, pentru înzestratul actor): o iubire blondă, ivită spectaculos sub înfățișarea unei fete cu luminozități transparente, aflată pe o șosea, și o iubire brună, iscată la fel de spectaculos din unda unui râu. Morala nu-i greu de prevăzut, aparține folclorului universal, este aceea cu fuga după «doi iepuri». Alături de Sebastian Papaiani, în «triada» amintită, apar (concurându-se în frumusețe) Ana Széles și Mariella Petrescu.” – Călin Căliman, istoriafilmuluiromanesc.ro

„Pe tot parcursul filmului, atenția candidului Papă pendulează între cele două, tinerele fiind constant generatoarele întâlnirilor romantice și factorii activi ai relației. Lia – despre care există totuși unele indicii, în repetatele întâlniri de pe marginea șoselei cu „unchiul” Gigi, că ar fi balerină și că nu ar avea tocmai o viață așezată și cuminte – apare constant ca o boare foarte atent prelucrată pentru a corespunde „eternului feminin” misterios și docil, privește des în jos și, deși are și momente de îndrăzneală demne de protagonistele comediei screwball clasice, rămâne, în linii mari, femeia care se lasă curtată și dorită de la o oarecare distanță, ca o proiecție mentală ce permite tot felul de suprapuneri deopotrivă diafane și (un pic mai) obraznice, însă niciodată deșănțate.” – Andrei Rus, cinepub.ro

„Pe de altă parte, Raluca își face încă din start intrarea în scenă în moduri mult mai provocatoare și mai transgresive, fiind surprinsă goală în timpul scăldatului în Dunăre. (…) Există în film alte două secvențe memorabile construite în paralel și în antiteză, precum cele descrise mai sus, în care erau introduse protagonistele. Mă refer la primele date-uri în toată regula ale celor două cupluri, în cadrul cărora Papă rămâne același personaj placid și lipsit de inițiativă, iar femeile își desfășoară sexualitatea în preajma lui, cu efecte diferite. Lia, de pildă, ajunge să danseze singură noaptea în mijlocul străzii, într-un decor idilic și urban, sub cupolele unor arbori masivi și erecți. Deși exuberantă și dezinvoltă în mișcări, nu se lasă decât privită și admirată și respinge constant încercările repetate ale protagonistului de a o atinge și a și-o apropia astfel, de a o transforma din apariție în prezență concretă. Papă nu reușește să danseze cu ea și nici să iasă din apatia lui searbădă.” – Andrei Rus, cinepub.ro

TRIVIA:

• Filmările au avut loc în vara anului 1967 la Poiana Bulzului, Ada Kaleh și la Turnu Severin.
• Locatarii din Turnu Severin povestesc că la vremea respectivă prezenţa actorului Sebastian Papaiani în rândul lor a fost un eveniment cu totul excepţional. Îi urmăreau cu atenţie toate gesturile şi stăteau ore întregi lângă echipa de filmare cu speranţa că regizorul poate îi solicită pentru o mică figuraţie. „Când avea nevoie de scene de figuraţie mai mărunte apela la noi. A pus-o pe o vecină, pe tanti Mărculescu, răposata, să îl gonească pe un vecin cu o nuia pe la spate şi scena asta a apărut în film” povesteşte un locatar. O doamnă îşi aminteşte că a găzduit-o pe timpul filmărilor chiar pe actriţa Mariella Petrescu fiindcă aceasta nu mai găsise cameră la hotelul de peste drum de bloc.
• Maria Iachimovski, o locatară de pe Carol I, povestește, pentru adevarul.ro: „Era tare drăguţă, tare sensibilă, când îi duceam tava ca să mănânce îmi spunea «Nu-mi daţi mult să mănânc, că n-am voie să fac burtă şi îl supăr pe domnul Saizescu». Şi Papaiani mai venea, mai stătea cu ea de vorbă, dar domnul Saizescu nu. OJT-ul a venit şi mi-a văzut camera, a văzut că am telefon, că am toate condiţiile, m-au rugat să o primesc şi pentru asta ei m-au plătit”.
• O altă locatară povestește, pentru aceeași publicație: „Lumea era înnebunită după Papaiani, parcă era Dumnezeul oraşului, parcă atingeau ceva sacru. Cred că omul acesta s-a născut cu acest talent, altceva cred că nu ar fi putut să fie decât actor. Îmi pare rău că în familia unde s-a filmat cel mai mult, la doamna Ciolan, nu mai e nimeni, au pierit aşa cu rândul. Îmi aduc aminte de o scenă unde Papaiani a escaladat terasa. Lumea era foarte curioasă. Îmi amintesc că fusesem cu o cumnată care venise de la Bucureşti la ştrand şi când ne-am întors acasă, sigur că ne-am schimbat, iar ea şi-a pus chiloţii aici pe terasă unde uscam noi rufele şi a venit un bărbat, aşa mai disperat şi ne-a rugat să luăm rufele de acolo că filmau”.
• Eugen Buricea, un alt locatar de pe Carol I, era elev atunci când Geo Saizescu filma la Turnu Severin pentru „Balul de sâmbătă seară”. Era încântat să-l cunoască pe îndrăgitul actor Sebastian Papaiani, care nu o dată l-a rugat să-i cumpere „Snagov”, ţigările preferate: “Erau şi filmări de zi şi filmări de noapte, am pierdut atunci nopţi întregi. Când filmau pe timp de zi puneau nişte panouri reflectorizante, din astea argintii, ca să reflecte lumina. Îmi aduc aminte că domnul Saizescu umbla mereu cu trombonul ăla de regizor şi de acolo striga, se enerva. Se supăra dacă Papaiani nu juca cum voia el. Lui Saizescu îi plăcea să fie totul pus la punct, cel mai mic amănunt dacă nu îi ieşea, imediat o lua de la capăt. Noi stăteam mai mult pe lângă Papaiani, era idolul nostru. Cât este curtea asta de mare era plin, veneau din toate părţile, stăteam pe iarbă la filmări. Papaiani era foarte montat pentru filmare, în momentele de pauză când trebuia să se pregătească pentru următoarea scenă şi trebuia să se schimbe nu se mai ducea înăuntru. Aici pe bancă afară se schimba de haine, nu îi era jenă. Pe noi, pe copii ne mai trimitea, că el era fumător, şi ne spunea «bă, poate nu mai veniţi nici cu banii, nici cu ţigările». Era un restaurant aici sub teatru, «Dunărea» se numea, acolo se găsea Snagov ce fuma el şi ne duceam, ce să facem… ”
• În jurnalul său regizoral, publicat ulterior în cartea „Un surâs la… Balul de sâmbătă seară“, Geo Saizescu a povestit cum şi-a ales actorii şi actriţele: „René Clair spune că decupajul regizoral odată fiind gata, filmul este…gata! Cred că este o metaforă – un îndemn spre abordarea profesional-superioară a tratării scenariului literar, pe care ei îl numesc cinematografic, nu întotdeauna scris de sau şi de regizori. Dar tot R.C. – franţuzul – ca şi Jean Georgescu, regizor român, dar de formaţie franţuzească, spune că distribuţia actoricească, bine făcută, asigură 50% din succesul viitorului film. Nu-i nicio metaforă aici. Am probat-o eu însumi şi-aşa este. Până acum. Dar ce fac acum, cu noua distribuţie, la noua poveste filmică pe care o încep? Un tânăr, un tânăr care munceşte zi de zi, deci are zile pline, dar ale cărui duminici, după o săptămână de muncă, sunt singuratice, unui biet papă-lapte deci, visător la un bal de sâmbătă seara, unde crede că şi-ar găsi perechea care să-i umple duminica de dragoste, îi cade într-o duminică pe cap, ca să zic aşa, chiar o… năpastă: întâlneşte atât o blondă, cât şi o brună. Lacom de dragoste, le place… pe amândouă! Peripeţii nenumărate, surprize pline de umor şi poezie, fac ca duminicile lui Papă-Lapte să nu mai fie singuratice. Se degajă din povestire o anumită tristeţe, nu lipsită de speranţă. Papaiani, beneficiar al unei mari încrederi din partea mea, este interpretul potrivit. De altfel, de aceea am şi abordat subiectul împreună cu D.R.P., pentru că aveam interpretul. Că dacă nu ai actorul, pe care să-l vezi în stare să rezolve personajul oferit, mai bine renunţi. Pentru prietenii lui Papă-Lapte, am ales nişte găligani, şoferi ca şi el pe şantierul de la «Porţile de Fier», plini de temperament şi înzestraţi cu umor, şi anume pe Octavian Cotescu şi Constantin Băltăreţu. Pentru rătăcitoarea de pe coclauri, în rolul autostopistei, marea artistă Ninetta Gusti. Zăpăcitul, care ar fi făcut carieră internaţională dacă s-ar fi născut – sau ajuns în America – dragul de Puiu Călinescu, în rolul unui pasager neprevăzut, curios, excentric, bufon”, nota Geo Saizescu. (adevarul.ro)
• Despre cele două actrițe care interpretează rolurile principale feminine (Mariella Petrescu și Ana Széles), regizorul nota, în același jurnal: „Ele? Probe, tătică! Zeci de fete, brune sau blonde, ce nu-mi sunt tot una! Ies de la vizionarea probelor. Pentru brună, sunt mai multe candidate… posibile. Intru în biroul meu şi pe masă găsesc un buletin de identitate. Nu era al meu. Curios, îl deschid. Documentul este al unei candidate, normal, brună, născută la… Severin în ’43: Mariella Petrescu. Mă lucrase şi… câştigase! Totdeauna m-a urmărit ideea de a face tot posibilul să am, dacă nu toată echipa de filmare oltenească, măcar o parte. Aceeaşi idee o am şi pentru echipa de interpreţi. Bruna ca bruna, am găsit-o, că-i ţara plină de brune, chiar dacă nu-s ţigănci, dar unde găsesc… blonda? Un balet românesc a făcut senzaţie în Italia. La Agrigento, în Sicilia. O blondă de-a noastră, fiindcă participase la un concurs internaţional, o dansatoare mai mult… populară, a fost să fie aleasă «Miss Festival». Şi merita! Am căutat-o, a venit, am discutat. Excepţională apariţie, dar… Când discutai cu ea civil, era om normal, când trebuia să spună vorbe scrise, o nenorocire! Totuşi, probe. Florica Mălureanu, marea artistă în devenire – ca pictoriţă de costume, a pus pe tânăra dansatoare nişte ţoale trăsnet şi, cu Papaiani în vervă, probe: excelente, dacă-aş face film mut. Făcând însă un sonor, material de aruncat” (adevarul.ro).
• Despre peripețiile întâmpinate cu aceeași dansatoare, G.S. a mai povestit: „Vizionare cu Victor Iliu şi cu încă nişte cineaşti, c-aşa-i moda acum: Consiliul Artistic, care aprobă scenariul, să aprobe şi distribuţia filmului, ca să nu mai fie surprize neplăcute, cum mai fuseseră nişte cazuri. Papas, vorbeşte pe ecran. Dansatoarea, nix! «De ce nu se aude?!», tot întreabă Iliu. «Este defectă instalaţia de sunet», aruncă o scuză, grăbit, Ion Lascu, directorul filmului. «Să faceţi referat, la directorul Studioului! Să remedieze aparatura! Este inadmisibil. Nu mai suntem în perioada… marelui mut!» Nu erau în «cinema di altri tempi», dar eu eram la startul întâmplărilor amintite. Aşezat în scaunul obişnuit al inginerului de sunet, cu mâna pe butonul de reglaj al sunetului, când vorbea Papas îl favorizam, dându-i cale liberă, iar când venea rândul dansatoarei… îi luam piuitul! Şi astfel, dansatoarea a câştigat rolul aflat în concurs: Blonda. Am sunat-o şi ne-am întâlnit la «Podgoria». Nerăbdătoare să afle rezultatul probelor filmate, am jucat-o niţel – părând abătut, în sensul că n-a ieşit nimic, dar pe urmă, la sosirea paharelor de vin roşu solicitate, ciocnindu-le, i-am spus că a reuşit. S-a repezit ca o nebună, peste măsuţă, la mine şi fericită m-a îmbrăţişat zgomotos, făcând să-şi răstoarne paharul cu vin ce i s-a întins pe rochia-i scurtuţă. Am stabilit să ne vedem cu Papas, să lucrăm textul. Telefon, a doua zi? Deloc. Nici a treia zi. Nici a patra zi şi… costumele trebuiau făcute, probate, dansul, căci aveam şi aşa ceva, trebuia repetat cu Dorina Andronache – pe muzica lui Radu Şerban, iar Papas, oprit din băutura-i obişnuită, pentru că trebuia să fie treaz la repetiţii, blestema pe cel care i-a aruncat-o p-asta în braţe” (adevarul.ro).
• Pentru că dansatoarea blondă se făcuse nevăzută, regizorul a fost nevoit să caute rapid o înlocuitoare. De data aceasta, nu s-a mai hazardat şi a mers pe mâna unei actriţe autentice. „Plec la Târgu Mureş. O iau pe Ana Széles. Fericită. Ca şi secuii ei. Sunt atât de încântaţi că mă întâlnesc, că, nerăbdători, mă plimbă făloşi pe malul Mureşului şi prin munţi, prin diverse staţiuni, arătându-mi cât de frumoasă-i Ţara Secuilor – adică nu România-i frumoasă, ci ţara lor! Nu m-am sesizat şi mi-am zis: «Întâi să te joc eu în film şi apoi vom vedea şi ce-i cu ţara asta… a voastră, alta decât România!». (adevarul.ro)
• Filmul a fost aplaudat în Australia, Tunisia, Franta, Portugalia, Rusia, Italia, Bulgaria, Spania şi Germania, bucurându-se de cronici elogioase.
• Regizorul Geo Saizescu a mai filmat în Drobeta Turnu Severin pentru pelicula „Astă seară dansăm în familie”.
• Filmul a reprezentat cea de-a treia colaborare dintre regizorul Geo Saizescu şi scriitorul Dumitru Radu Popescu, după „Un surâs în plină vară“ (1964) şi „La porţile pământului“ (1966).

REPLICI:

• „Ori eu m-am tâmpit, ori asta e Ileana Cosânzeaza transformată în Muma Pădurii.” – Papă (Sebastian Papaiani)
• „Or fi catolice de-s așa cărnoase. Se vede că nu țin post!” – Țăranul pocăit (Puiu Călinescu)
• „Sfânta Bebe. Cea mai tare dintre sfinte.” – Papă (Sebastian Papaiani)
• „Dansează dumneata cu fata dumitale. Cu una, cu două, cu nouă, cu nouăzeci și nouă!” – Puiu Călinescu
• „Duminica, după bal, fata aia mă va iubi?” – Papă (Sebastian Papaiani)
• „Mergem acasă la mine. Ți-e frică să mergi la mine? (…) Uitasem că marțiencelor nu le e frică de nimic.” – Papă (Sebastian Papaiani)
• „La noi în bloc, toți oamenii lucrează în 3 schimburi. Ți când vin acasă tot așa, își bat copiii tot în 3 schimburi.” – Papă (Sebastian Papaiani)
• „Ești frumoasă… ai și gât, ai și nas, ai de toate.” -Papă (Sebastian Papaiani)
• „Te fluier! Știu unde stai!” – Raluca (Mariella Petrescu)
• „Ce dacă beau?” – Toma (Octavian Cotescu)
• „Hai pe insulă, pe Ada Kaleh. Tot n-am fost niciodată.” – Raluca (Mariella Petrescu)
• „Ai niște ochi ca două faruri… Și tare dați dracului.” – Papă (Sebastian Papaiani)
• „Dacă îmi place de cineva, nu îl duc imediat la popă.” – Raluca (Mariella Petrescu)
• „Vii singur sau cu Raluca? Sau poate cu blonda. Sau poate cu amândouă, ca să aibă și băiatu o premieră.” – Toma (Octavian Cotescu)
• „Nu sunt Casanova și nici Don Juan. Sunt un șofer oarecare. Oarecare și modest.” – Papă (Sebastian Papaiani)
• „Ia uite, mă, le iubesc pe amândouă! Dar ele?” – Papă (Sebastian Papaiani)
• „Care vine prima în gară, cu aia mă însor.” – Papă (Sebastian Papaiani)

ARTICOLE:

• „Balul de sâmbătă seara” – cronică de film, de Alexandru Racoviceanu – aarc.ro
• Regizorul Geo Saizescu și ștafeta comediei cinematografice – istoriafilmuluiromanesc.ro
• „Balul de sâmbătă seara” – istoriafilmuluiromanesc.ro
• Geo Saizescu a filmat la Turnu Severin „Balul de sâmbătă seară”. Severinenii îl adorau pe Sebastian Papaiani, eroul principal – adevarul.ro
• „Din culisele cinematografiei“. Cum a ajuns Ana Széles să danseze în „Balul de sâmbătă seară” – adevarul.ro
• Documentarul „Lumea lui Geo Saizescu”, proiectat pe 14 ianuarie în Bucureşti – mediafax.ro

Proiect cu opere din patrimoniul cinematografic național, finanțat de Centrul Național al Cinematografiei.
Mulțumiri speciale se cuvin Uniunii Cineaștilor din România și Arhivei Naționale de Film.