Iacob de Mircea Daneliuc - CINEPUB

Video & Photo

1 videos 1 photos

Ultimele zile din viața lui Iacob, om bun, miner cinstit.

Cinepub, platforma de filme românești online, adaugă la filmografia semnată Mircea Daneliuc, și capodopera „Iacob”, un film grav, inspirat din nuvela lui Geo Bogza „Moartea lui Iacob Onisia”, dar drapat în obsesiile și atmosfera întunecată a filmelor regizorului în care subzistă, sub opresiuni teribile, indivizi și comunități întregi. Membrii distribuției sunt memorabili, iar Dorel Vișan, excepțional.

Iacob de Mircea Daneliuc - CINEPUB

Regie: Mircea Daneliuc
Scenariu: Mircea Daneliuc, inspirat din scrierile lui Geo Bogza
Distribuție: Dorel Vișan, Cecilia Bârbora, Ion Fiscuțeanu, Ion Besoiu, Florin Zamfirescu
Producător: Casa de filme 5
Imagine: Florin Mihăilescu
Montaj: Maria Neagu
An: 1988
Categorie: lungmetraj
Gen:  dramă
Durată: 111 minute
Subtitrări: engleză
Teritorii:

74,209 – Spectatori Cinepub

SINOPSIS

Minele din munții Apuseni, anii ‘30, iarna. Miner cinstit și cu frica-n sân, Iacob Onisia refuză atunci când un coleg îi propune să fure și el niște pepite de aur. Furtul este însă depistat, încep perchezițiile, iar teama de autorități este mai chinuitoare decât frigul de afară. Iacob este pus sub suspiciune și mutat la altă mină, la trei ore de mers pe jos de casă. În ajun de Crăciun, chinuit de griji, gelozie și alcool, bărbatul va încerca să o ia spre casă pe o scurtătură.

Mai multe detalii

„Iacob” este ultimul film al lui Mircea Daneliuc dinainte de Revoluție și primul după pauza de șase ani cauzată de filmul Glissando, care a deranjat atât de tare regimul comunist încât a fost interzis iar regizorul și-a rupt carnetul de partid în semn de protest. „Prin Iacob ating mult așteptata clipă a desprinderii de Glissando. Abia acum îl resimt în afara mea, în trecutul meu, obiect”, mărturisea regizorul și scenaristul Daneliuc. Minerul Iacob nu are așteptări prea mari. Vrea să trăiască o viață decentă, în condițiile date. Familia numeroasă nici măcar nu-i a lui. Și-a luat o nevastă văduvă, cu soț sinucigaș (într-o zguduitoare secvență prolog), și, peste toate, îl macină o gelozie amară care îl face și mai incofortabil în propria existență, altfel sufocată de regimul autoritar impus și indus prin paranoia, neîncredere și salarii mici. “Aparent, acțiunea filmului se petrece în anii 30… dar este numai o aparență”, mai spune regizorul despre film. Într-adevăr, Iacob trăiește în anii ‘30 doar pe hârtie și în prezentări, de fapt tot ce se întâmplă în film este o trimitere clară la regimul comunist.

Era o strategie pe care creatorii (cineaști, dar și literați, de exemplu) din perioada dictaturii comuniste o foloseau pentru a păcăli cenzura. Pentru a face mesajul și mai clar, Daneliuc lasă pe margine povestea din nuvela lui Geo Bogza, practic un fapt divers despre moartea unui miner, și creează un personaj aproape alegoric, care până la final se ia la trântă cu natura pentru dreptul lui la viață. Și pierde.

Iacob, un film-manifest al neputinței, este o capodoperă, poate cel mai bun film al lui Daneliuc – consens de critică, atât cea din perioada respectivă cât și cea de astăzi. Alături de critici stau spectatorii care au trăit în cinematografele din comunism experiența filmelor semnate Mircea Daneliuc: “Și mai sunt mulţi, mulţi, toţi cei care umpleau cinematografele în vremea de agonie a dictaturii, la „Glissando”, la „Iacob”, ca sa tragă o gură de libertate în spaţiul ăla închis. Ni se părea un gest de frondă să mergem la filmele astea. Le ştiam pe de rost.

Mircea Daneliuc avea curajul să se bată cu cenzura pentru filmele lui, rezista de unul singur în faţa regimului, iar noi, cum să spun, nu rezistam prin cultură, ci prin rezistenţa lui.” (Viorel Ilișoi)

Criticii spun:

„Viaţa grea, brutală şi săracă a minerilor, şi în special a lui Iacob, jucat impecabil de un Dorel Vişan aflat probabil la cel mai bun rol al său, este redată extrem de viu şi credibil, printr-un realism care ocoleşte mizerabilismul şi care ajunge să capete valenţe de alegorie despre vină şi responsabilitate, cu trimiteri inclusiv la reflexele totalitare ale regimului din momentul apariţiei filmului.” (Ionuț Mareș – www.ziarulmetropolis.ro )

Nu în ultimul rînd filmul este o analiză crudă, naturalistă a agoniei fizice a unui individ-cobai. Moartea este privită cu lupa rece a clinicianului, iar acest demers va fi dus la paroxism în “A 11-a Poruncă”. (Lucian Georgescu – www.mirceadaneliuc.ro )

Replici din film

„Da’ ce uneltiți?

Vreau să mă fac holoangăr, no, hai, trage ușa.”

„Ori furi, ori nu furi, tot aia, tot nu scapi.”

„Du-te Iacobe, c-o omoară în bătaie!
Nu, că-i a lui. Casa lui, muierea lui, ce mă bag eu?”

„Iacobe, viața trebuie să-o trăiești, bă! Laptele mamii ei…”

„Acu v-ați găsit?”

Festivaluri

  • Festivalul International de Film Transilvania – Retrospectivă Mircea Daneliuc – România, 2015
  •  Festivalul Internațional de Film de la Salonic – Retrospectivă Mircea Daneliuc – Grecia, 2015
  •  Festivalul Making Waves, New Romanian Cinema, New York – Tribut Mircea Daneliuc – S.U.A., 2015
  •  Festivalul Internațional de Film de la Berlin – Germania, 1988

Premii

Nominalizare:

  • Premiul European Felix pentru Cel mai bun film și Cel mai bun actor (Dorel Vișan)

Câștigător:

  • Marele Premiu, Premiile pentru imagine (Florin Mihăilescu), Premiul pentru interpretare masculină (Dorel Vișan), Premiul pentru montaj (Maria Neagu), Premiul pentru coloană sonoră (Horea Murgu) și Diploma de onoare (Cecilia Bârbora), ACIN (Asociația Cineaștilor din România) – România,1988

Articole din presă