Croaziera de Mircea Daneliuc - CINEPUB

Video & Photo

1 videos 1 photos

Distracție disciplinată

„Nici până astăzi nu s-a demonstrat cum a fost posibilă, în epoca anilor ’80, realizarea unui film ca acesta” (Călin Căliman). „Croaziera” este unul dintre cele mai importante filme românești din istorie, fiind considerat „un vârf de lance într-un deceniu neverosimil” (Călin Căliman).

Croaziera de Mircea Daneliuc - CINEPUB

Regie: Mircea Daneliuc
Scenariu: Mircea Daneliuc
Distribuție: Tora Vasilescu, Nicolae Albani, Maria Gligor, Paul Lavric, Mircea Daneliuc, Ioana Manolescu, Mihaela Juvara
Producători: Eugen Mandric, Dumitru Solomon
Imagine: Gábor Tarko
Montaj: Maria Neagu
An: 1981
Categorie: lungmetraj
Gen: comedie
Durată: 122 minute
Subtitrări: engleza

382,330 – Spectatori Cinepub

SINOPSIS

Tineri din întreaga ţară, câştigători de concursuri diverse, sunt beneficiarii unei recompense: o croazieră pe Dunăre. Este o ocazie pentru confruntarea unor mentalităţi: în fiecare moment tinerii sunt supuşi unei presiuni educative, din care evadează prin ironie şi inteligenţă. O croazieră destinată să fie un premiu se transformă într-o croazieră-pedeapsă, un act social de coerciziune care nici măcar nu e conştientizat ca atare.

Mai multe detalii

Dintre acele filme românești făcute în perioada comunistă, „Croaziera” este un film de dizidență mascată, semnat de un regizor-efigie, care a cunoscut consacrarea încă de la debut. Așa cum au remarcat și criticii, faptul că acest film românesc s-a putut realiza în România anului 1981 este aproape neverosimil.

Mesajul din subtextul filmului se bazează pe contrastul dintre gașca de tineri – câștigători la diverse concursuri, recompensați cu o croazieră – dornici de distracție și de a da curs impulsurilor firești vârstei și „tovarășul Proca”, cel responsabil de excursie, cel mereu obsedat „să fie totul în ordine” ca să nu-l tragă la răspundere niciun for superior.

Ca atare,orice ieșire din normativ sau orice întrebare pusă de pe pozițiile libertății de exprimare se sancționează cu întrebarea care deja conține în ea posibilitatea sentinței: „Cum te cheamă pe dumneata?” Conflictul permanent de suprafață (cearta, arțagul) ascund, de fapt, conflictul profund al unei societăți în care individul nu este liber.

Unul dintre filmele românești în care reglajul dintre ce se arată/spune și ce se poate înțelege sau trebuie să se înțeleagă este extrem de fin. Peste toate acestea, se toarnă cu generozitate și o peltea a umorului de situație, văzut adesea ca mult prea românescul „haz de necaz”.

Criticii spun:

„Este una dintre cele mai reuşite parodii cinematografice realizate în ţările de după Cortina de Fier la adresa farsei istorice care a fost comunismul.” (Ionuț Mareș – www.filmele-maresalului.blogspot.ro)

„Daneliuc folosește această clemență pentru a-și omologa observațiile adică: șabloanele bunei dispoziții inaugurale, șabloanele ghizilor locali, șabloanele specialiștilor de la ferma de găini adulte, șabloanele micilor ariviști care nu pierd nici o ocazie să iasă mai în față, șabloanele șabloanelor cotidiene, ale discuțiilor despre poluare, iradiații, anticorpi, despre „organism”, șabloanele limbajului autoritar, șabloanele argoului, șabloanele tutelei etc. Avem, deci, de-a face cu metoda calului Troian. Șablonul nu e distrus din-afară, opunându-i-se o respirație mentală descătușată. El e atacat dinăuntru, închizându-l ermetic în propria lui carcasă, hrănindu-l cu propriul său bioxid de carbon, amenințându-l nu cu descăpățânarea, ci cu asfixia.” (Ecaterina Oproiu – www.aarc.ro )

Replici din film

„Nu prea am toți rinichii.

Cum n-ai toți rinichii?

Așa, n-am toți rinichii, mi-a scos un rinichi.”

„Deșteptarea! Hai sus, sus, sus!”

„Vladi, Vladi, stai cuminte, te rog!”

Vladi, tu n-ai să mă mai respecți!”

„Trebuie să-i duc până la capăt! Cine să-i ducă?”

„I must carry them through to the end.”

„De obicei nu se-ntâmplă nimic, dar când săruți pe cineva mergi pe încredere.”

„De mâine tovarășul Velicu va răspunde de executarea înviorării în mod organizat.”

Premii

 

  • Marele Premiu, Premiul pentru montaj și Diplome de onoare (Ioana Manolescu şi Nicolae Albani), ACIN – România, 1981
  • Marele Premiu, Costinești – România, 1981

Articole din presă