Q&A Sinişa Dragin – Dacă bobul nu moare

Q&A Sinişa Dragin1. Recunosc absurdul și metafora din filmele lui Kusturica. Există o influență a școlii de cinematografie a lui Kusturica în filmele dvs? V-ați întâlnit vreodată?

Absurdul și metafora sunt „inventate” cu mult înaintea lui Kusturica, ele fac parte din „realitatea încojorătoare” în zona noastră. Nici un autor (serios) nu poate, sau, n-ar trebui să treacă peste acest important „cadru” al vieții noastre (uită-te la televizor, ziare). M-am întâlnit cu Kusturica o singură dată, dar nu mi-a lăsat nici o amintire semnificativă. Cea mai mare influență asupra mea, asupra modului de a gândi cinematografic, a avut-o Andrej Tarkovski.

2. Am citit că pentru acest film ați colaborat cu Veit Heidushka. Cum descrieți această colaborare?

Colaborarea cu Veit Heidushka a fost una corectă, el e un om care își ține cuvântul și pe care poți să te bazezi. El a fost co-producător minoritar în această producție si nu s-a implicat aproape deloc în producerea efectivă a filmului. A fost însă de mare ajutor în perioda de pre-producție, mai ales la completarea dosarului pentru Eurimages.

3. Cum a fost experiența lucrului cu actori de mai multe naționalități? A fost greu? Ce sfaturi ați da altor regizori care se gândesc la o echipă internațională?

“Dacă bobul nu moare” a fost, în general, un film dificil de realizat. Actorii… Cea mai complicată a fost relaționarea cu actorul austriac. În prima zi de filmare, după 8 ore pe platou, și-a dat jos costumul de joc și s-a îmbrăcat în hainele lui. Vroia să plece la hotel: „în Austria se muncește 8 ore”. Noi, obișnuți să muncim minimum 12 ore, am rămas „cu gura căscată”. A trebuit să sun în Austria și să vorbesc cu co-producătorul austriac. L-a sunat el pe actor ca „să-l lămurească” cum e cu filmatul.
Una peste alta, lucrul cu actori de mai multe naționalități complică filmarea considerabil (comunicare, obiceiurile de acasă, cazare, sentimentul că sunt „vedete”, etc).
În ceea ce privește echipa internațională, e aceași chestie: totul e complicat. E bine măcar ca directorul de imagine și scenograful să fie oameni apropiați (plus gaffer-ul dacă se poate).
La fel de important e ca directorul de producție să fie cineva care e în stare să țină sub control totul (și să vorbească limba echipei).
Oricum, dacă se poate, mai bine nu; echipa internațională e greoaie.

Share on FacebookPin on PinterestShare on Google+