Q&A Răzvan Rădulescu și Ada Solomon

Q&A-ul a fost realizat pe pagina de Facebook CINEPUB, iar întrebările au fost postate de cei interesați să afle detalii despre munca lor și industria de film din România de la cei doi.

Întrebările adresate producătoarei Adei Solomon și răspunsurile ei.

Ada Solomon

1. Care sunt schimbările care credeți că ar trebui să existe în industria de film din România, pentru a fi produse mai multe filme în fiecare an, pentru a ne putea compara din punct de vedere producție de filme cu țări ca Franța sau Germania?

În acest moment nu cred că producția de filme e problema majoră, totuși avem un număr mare de producții pe an față de capacitatea de absorbție a pieței. Atît producții finanțate pe schema clasică cît și producții independente.
În acest moment consider că problema majoră este cea a distribuției, a expunerii acestor filme, a lipsei sălilor în care aceste filme pot fi văzute.
Acum, odata cu închiderea celor 2 săli (cinema Studio și Cinema Pro) în care se mai putea face o premieră de film ajungem în situația bizară de a fi probabil singura capitală europeană fără o sală/ un complex de săli unde să poți face un spectacol de gală, o premieră.
Filmul românesc are nevoie să fie vizibil pentru a putea fi descoperit de către spectatori, într-o lume în care oferta de evenimente culturale e tot mai vastă și timpul liber al cetățenilor tot mai scurt.
Așadar, cred că ar trebui făcute eforturi în primul rînd în acest sens, al construirii de săli în centrul marilor orașe, un fel de rețea națională de cinematografe pe modelul teatrelor naționale. Iar aceste lăcașuri de cultură ar trebui curatoriate la fel ca muzeele sau galeriile de artă, de către oameni specializați care să ofere publicului mai mult decît un program de proiecții de film ci un întreg concept de apropiere/cunoaștere/descoperire a artei cinematografice în toată complexitatea și frumusețea ei.

2. Cum alegeți un film nou pe care să îl produceți? În funcție de scenariu, regizor, restul echipei? Ați lucra cu un regizor aflat la început de drum?

Lucrez în permanență cu regizori la început de drum. E una dintre vitaminele la care nu aș renunța niciodată. Oamenii care sunt la început de drum, cu prospețimea și energia lor mă întineresc și pe mine și mă mențin în formă.
Cum aleg? Aleg povestitorul, nu povestea. O poveste oricît de specială ar fi, dacă e povestită prost sau fără pasiune devine banală și asta e valabil și in cazul filmelor.
Apoi mă interesează să acumulez, să învăț și să mă îmbogățesc spiritual de la oamenii cu care lucrez și ăsta e înca un motiv să aleg omul cu care voi lucra, nu povestea.

Întrebările adresate scenaristului și regizorului Răzvan Rădulescu și răspunsurile lui.

 

Razvan Radulescu

1. Mie mi-a plăcut în film faptul că Felicia avea o nouă limbă olandeză pe care o vorbea cu o nouă familie mai mereu la telefon. Asta așa ca o metaforă a lipsei de comunicare . Ideea asta a fost de la început în scenariu sau s-a dezvoltat pe parcurs? Și care a fost insight-ul inițial de la care a pornit totul? Adică povestea pe care voiați să o spuneți s-a modificat pe parcurs sau s-a menținut?

Să comunici într-o altă limbă înseamnă, în momentul în care o faci, să alegi să nu comunici în propria ta limbă. Felicia este un film despre înstrăinare, iar felul ăsta de a comunica, constrîns de vocabularul automat limitat al oricărei limbi, alta decît cea maternă, are a face cu propria noastră stare din momentul acela: Melissa de Raaf, olandeză de origine, a ales să trăiască în Berlin și să comunice în germană, o limbă apropiată de a ei, într-o cultură diferită. Eu, de cealaltă parte, îmi petreceam, pentru al doilea an succesiv, jumătate din timp la Berlin.
Povestea a arătat așa de la bun început.

2. De ce regizor doar o singură dată și scenarist de-atea ori?

Îmi e mai ușor să concep filmele, decît să le fac. Să scrii nu numai că nu costă nimic, dar, dacă ai grijă s-o faci împreună cu regizorul, iar regizorul îți e prieten apropiat, este, în plus, o mare plăcere. E, pentru mine, un teritoriu fără nici un compromis, altul decît cel pe care ți-l poate cere, la un moment dat, delicatețea. Să faci filme nu e deloc o plăcere. O să filmez în continuare, dovadă că sînt în preproducție cu următorul film, dar pot să spun că experiența cere un cu totul alt fel de dispoziție creativă. Trebuie să fii pregătit să umilești și să fii umilit și să accepți compromisuri, pe care, ulterior, să le califici ca decizii salutare. O s-o fac în continuare,
poate descopăr o altă cale de a performa în această poziție.

3. Ce sfat puteți oferi unui scenarist începător? Cu ce să începem? La ce să fim atenți? Dar unui regizor?

Pot să vorbesc doar despre lucruile care au funcționat pentru mine la primul scenariu și la primul film. Cînd scrii un scenariu, să nu scrii decît despre lucrurile care te preocupă de mult timp și pe care le cunoști foarte bine. Nu despre ce-ai auzit, ce ți se pare, sau ce cred alții. După care, să nu scrii decît despre lucrurile care se aud și se văd. Niciodată despre ce e în capul personajului, despre ce crede, ce simte, ce miroase. Acest tip de dietă riguroasă o să te forțeze să inventezi pentru personaje acțiuni revelatoare și alegeri clare, pentru că acțiunile și alegerile definesc, de fapt, lumea. Ca regizor este important să nu te gîndești niciodată nici la originea filmului tău, nici la destinația lui. Să nu imaginezi niciodată filmul tău ca rezultatul unui scenariu și nici să nu ți-l imaginezi gata montat, proiectat pe ecran. Pe scurt, să ramîi în realitatea pe care o inventazi ca și cum n-ar exista nimic în afara ei și în afara ta.

Share on FacebookPin on PinterestShare on Google+